Nu mai căutați comori, dorință de înavuțire rapidă a omorât mulți oameni. HOROSCOPUL LUI DOM PROFESOR
- Radu Stefanescu
- 15 decembrie 2020, 00:46
Trecând timpul, creştinismul a calchiat peste sărbătoarea țărănească un Sfânt, pe Sf. Elefterie, dar care şi el este ţinut pentru că “este rău de cutremure”!
Dacă chiar vreţi să descoperiţi Rumi Dava, cetatea Rumi, sau Rami, trebuie să o căutaţi la capătul unui drum ce se pierde în munte, pe lângă Munţii Vrancei sau ai Ciucaşului, la o localitate care aminteşte de aur, sloi de aur, slon… Poate fi cetățuia de pe creasta din Vestul sihăstriei mele. Comoara care vă aşteaptă acolo, într-o pșteră, de două mii de ani, întrece orice închipuire, dar nu o să o găsiți niciodată! Este chiria pentru speranța acestui popor, apărată de prăbușiri de stânci și de magie grea și veche.
Aud că unui milițian i-a trecut prin cap să interzică proprietatea detectoarelor de metale în România. România are cel mai strict regim al armelor și munițiilor, nici o amărâtă de pușcă cu aer comprimat nu poți să ai în proprietate, la liber, cum este peste tot în Europa. Asta nu împiedică ca posesorii de arme letale să fie aproape de două sute de mii. Mă gândesc că și cu detectoarele de metale o să fie același lucru. Poate o să le interzică, dar o să aibă toată lumea.
Acum trebuie să vă spun ceva. Un secret. Marile comori NU au fost găsite cu detectorul de metale. Prăbușiri de teren, acțiunea șuvoielor de apă la ploi mari, sau la viitură – în general acțiunea naturii care a schimbat aspectul locului, a dezvăluit comoara și a adus-o la suprafață. De exemplu, în vara anului 1543 nişte pescari mureşeni şi-au îndreptat luntrea după peşte pe firul Streiului. La un cot al apei, iată, un stejar secular prăvălit în apă; iar printre rădăcini, lucea ceva. Acel ceva erau 40.000 de monezi de aur, cosoni şi vreo douăzeci de sloiuri întregi de aur curat (pepită mare, sau o vînă de minereu foarte pur). S-au bucurat pescarii de asemene noroc, şi-au umplut desagii de aur şi au plecat la Alba Iulia să-l schimbe la negustori pe crăiţari de bronz. Deh, ţărani proşti! Numai că oamenii stăpînirii au aflat şi i-au pus în fiare pe români, iar aurul l-a confiscat eminenţa sa, cardinalul Manuzzi . De doi dintre pescari nu s-a mai auzit niciodată, nimic, în cel mai bun caz au fost exilaţi în cealaltă parte a Imperiului, probabil în Italia. Al treilea a reuşit să fugă, dar l-a trăsnit sfîrşeala în poarta bisericii şi n-a mai trăit mult, decît să spună sătenilor toată povestea. Să fi fost vorba de comoara regelui Decebal ? Istoricul roman Dion Cassius spune că Decebal, anticipînd căderea Sarmisegetusei în faţa lui Traian, a luat o bună parte a tezaurului şi l-a îngropat în albia rîului Sargeţia, după care a lăsat din nouă să curgă apa pe vechiul curs. Romanii au aflat de la trădătorul Bicilis, care a dezvălui locul ca să-i fie cruţată viaţa. Cassius mai spune că o parte mai mare a comorii lui Deceba, aurul sacerdoților, a fost ascunsă departe, în munţi, în grote ştiute numai de preoţi şi care nu au fost descoperite de romani.