Astăzi eşti cam răsfăţăt de cei din jur şi nu ţi se cer prea multe de la tine. Situaţia te bucură pentru ca ai mai mult timp pentru tine, să te ocupi de micile sau mai marile tale pasiuni.
Nu trebuia să spui asta! Dar tu, cu ce drept spui asta? Practic, îl ataci pe cel cu care dialoghezi, îi interzici dreptul la exprimare. Îl ataci frontal, tu ai dreptate aprioric, celălat greşeşte grav! Scandalul este gata! În astfel de situaţii una dintre variante este să spui: „Nu doresc să fiu convins, dar...”. Te pui în situaţia de ascultător şi îl obligi pe partenerul de discuţie să demonstreze, să-şi epuizeze argumentele. Dacă are! De fapt nu ai cedat niciun pas, îl laşi pe celălalt să se rătăcească singur în labirintul demonstraţiilor. Poate dă peste Minotaur şi ai rezolvat situaţia!
Dacă eram în locul tău, aş fi făcut... Mai rău nu se poate! Negi existenţa celuilalt, omori canalul de comunicare. Pierzi cooperarea şi îl obligi pe cel în cauză la o muţenie ostilă. De fapt, vrei să dai o lecţie, dar administrezi o pedeapsă. Poţi să spui: „Acum zece ani, am avut o situaţie similară...” Şi dai indicaţiile care trebuie. La sfârşit poţi să adaugi „...sigur, timpurile s-au schimbat, acum este mai greu!” ceea ce va aduce zâmbetul pe faţa celui în cauză, care consideră că i s-a recunoscut efortul şi buna intenţie, mai mult, i s-a lăsat liberul arbitru, posibilitatea de a alege!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
