Amos Oz, cel mai apreciat prozator şi eseist israelian al momentului, descrie în cartea "Poveste despre dragoste şi întuneric", apărută la Humanitas Fiction, Ierusalimul copilă riei şi adolescenţei lui, prins în istoria zbuciumată a Israelului.
Scriitorul vorbeşte în fragmentele următoare despre părinţii săi. Romanul său biografic, publicat în peste 25 de ţări, a primit zece distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture, în 2004, şi Premiul Goethe, în 2005. „Tata avea o slăbiciune pentru lucrurile importante, în vreme ce mama era fascinată de tânjire şi capitulare. Tata era un admirator entuziast al lui Abraham Lincoln, Louis Pasteur şi al discursurilor lui Churchill, «sânge, sudoare şi lacrimi», «niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult», «vom lupta cu ei pe plaje». Mama, cu un zâmbet blând, se identifica cu poezia lui Rahel, «Nu ţi-am cântat, patria mea, şi nu ţi-am slăvit numele cu fapte de vitejie, doar pe o cale au păşit picioarele mele...» (...) Cât despre mama, îi plăcea să-şi petreacă seara şezând pe patul deghizat în canapea, cu picioarele desculţe adunate sub ea, aplecată peste o carte aflată pe genunchi, rătăcind ore în şir pe aleile din grădinile învăluite în toamnă din povestirile lui Turgheniev, Cehov, Iwaskewicz, André Maurois şi U.N. Gnessin.
Amândoi părinţii mei au venit la Ierusalim direct din secolul al XIX-lea. Tata a crescut cu un regim concentrat de romantism de operetă, naţionalist, setos de luptă (Primăvara Naţiunilor, Sturm und Drang), ale cărui culmi de marţipan erau stropite, ca de nişte picături de şampanie, cu frenezia virilă a lui Nietzsche. Mama, pe de altă parte, trăia după cealaltă regulă romantică, meniul introspectiv, melancolic în cheie minoră, îmbibat de suferinţa proscrişilor sentimentali cu inimile zdrobite, în care se insuflaseră arome autumnale vagi de decadenţă fin de siècle.“
Recomandările noastre
