Gimnastele României au terminat pe trei la Beijing, iar Nicolae Forminte a explicat reţeta prezenţei pe podium neîntreruptă în ultimii 32 de ani. Povestea merge mai departe: gimnastele României au obţinut ieri medalia de bronz în întrecerea pe echipe. România pe podium: o imagine clasică la Olimpiade.

De 32 de ani, de la acel Montreal înnebunitor al Nadiei Comăneci, n-am mai lipsit de acolo! Ultima Olimpiadă fără România între primele trei a fost München 1972.

Ieri, la Beijing, Gabriela Drăgoi, Steliana Nistor, Anamaria Tămârjan şi Sandra Izbaşa au adunat 181,525 de puncte şi au dus România pe locul 3, în urma unor „dream-team-uri“ imposibil de bătut: China şi SUA.

Româncele au început cu un aparat-problemă: paralele. Niciuna n-a gafat, iar Steliana Nistor (calificată în finală la acest aparat) a obţinut un 16,150, cu care a trimis echipa noastră pe un loc 5 în „intermediar“. Româncele nu gafează A urmat bârna, unde fetele au avut exerciţii curate, dar cu notă de plecare mică. Sandra Izbaşa a excelat: 15,600. În tribună, părinţii ei, Roxana şi Florin, îşi potoleau emoţiile strângând în pumni un colţ de steag tricolor. La final, mândri de fata lor, jubilau: „Vedeţi că n-a murit gimnastica românească...“. Aşa e, n-a murit. O ţin în viaţă mai ales pasiunea unor fete ca Sandra şi ambiţia lui Nicolae Forminte de a arăta că medalia olimpică nu e marcă înregistrată a celei mai bune fabrici de specialitate din istorie: Bellu&Bitang. După al doilea aparat, am mai urcat un loc. De pe 4 şi cu două aparate favorabile în faţă (sol şi sărituri), deja o medalie începea să se contureze. Rusoaicele se prăbuşesc La sol, gimnastele antrenate de Forminte au păstrat reţeta: exerciţii nu foarte complicate, executate fără greşeli. Izbaşa a obţinut un 15,550. Între timp, rusoaicele căzuseră de pe bârnă şi urmau să aibă un sol mizerabil. China şi SUA au o generaţie de excepţie, şi nu exista nicio şansă obiectivă de a le ajunge.

Înainte de sărituri, camerele o fixează pe Izbaşa: „Fetelor, acum e acum!“. Lidera echipei îşi încurajează colegele. Urmează trei note peste 15 şi micuţele rusoaice, cu nervii la pământ, plângând neconsolate. E locul 3 pentru România în sportul pe care practic l-a reinventat. E totodată un loc 3 în condiţiile în care, acum trei ani, nici măcar nu mai aveam echipă naţională! Locul 3: obiectiv îndeplinit.

36 de ani au trecut de la ultima Olimpiadă fără România pe podiumul concursului de gimnastică feminină pe echipe

NICIO SURPRIZĂ „Rusia nu ne-a bătut decât o dată“

La finalul întrecerii, antrenorul-coordonator Nicolae Forminte era epuizat, dar mulţumit. Punctul-cheie al discursului său: „Chiar nu se putea face mai mult“.

EVZ: Greu, domnule profesor? Nicolae Forminte: A fost un concurs incredibil de greu, dar eu am crezut în permanenţă în fetele noastre, în munca pe care am depus-o împreună. Când v-aţi dat seama că medalia nu mai poate fi ratată? Deja după sol eram sigur că nu se mai poate întâmpla nimic rău, decât printr-un ghinion extraordinar. Am învins Rusia. A fost o surpriză? Nicio surpriză! În tot ciclul olimpic, Rusia nu ne-a învins decât o dată! Chiar nu se putea mai mult decât acest loc 3.

Arma secretă? A contat enorm recuperarea lui Tămârjan, care a reuşit într-un timp scurt să ajungă la o formă formidabilă. Noi am fost mai siguri în execuţii. Americancele, rusoaicele şi chinezoaicele au mai ratat.

E miraculoasă această victorie, date fiind toate problemele din ţară? Acum trei ani nu mai aveam gimnaste nici cât să încropim o echipă... Dar nu e niciun miracol, e muncă multă... Miracol a fost acest copil extraordinar, Stela Nistor, care concurează cu dureri la spate, şi a făcut un concurs excelent, sperăm să mai facă două şi să ia medalii şi la individual compus şi paralele...

CUM AU CÂŞTIGAT GAZDELE

Planează suspiciuni asupra vârstei reale a chinezoaicelor Pentru gazde, miza era clară: aurul olimpic. Pentru asta au trimis în concurs sportive despre care presa americană continuă să scrie că nu au mai mult de 12-13 ani! Chinezoaicele au reuşit exerciţii formidabile la paralele, dar arbitrii au fost indulgenţi cu ele la micile ratări de la bârnă. Mai mult, americanii au acuzat şi momentul-cheie al finalei: ratarea Aliciei Sacramone, tot de la bârnă. „A fost şicanată înainte să urce pe bârnă, au ţinut-o prea mult, ea e o tipă emotivă, s-au jucat cu nervii ei“, spunea la final Martha Karoly. Şi nervii Aliciei au cedat. A ratat exerciţiul, apoi a ratat şi solul şi restul e în cărţile de istorie a gimnasticii: echipa Chinei a cucerit primul titlu olimpic. La conferinţa de presă, departe de certificatele de naştere ale chinezoaicelor, americanii, ironici, puneau întrebări-capcană, de genul „Cum a fost la aniversarea ta de 15 ani?“. N-au smuls însă nicio mărturisire stupid-şocantă.

SUPER STELA

„Mi-au trecut toate durerile“ Steliana Nistor a avut evoluţii superbe ieri, deşi de mai multă vreme e accidentată. „În concurs mi-au trecut toate durerile, nici nu le mai simţi la ce presiune e! Am ştiut de la început că luăm podium, am muncit foarte mult să ajungem aici. Eu sunt mulţumită, îmi e oricum destul de greu să duc toată această Olimpiadă...“, a mărturisit Stela, care a încheiat într-o notă optimistă: „La finalele pe aparate, toate avem şanse la medalii. Şi eu, şi Sandra la sol, şi Găbiţa la bârnă“.

Nadia Comăneci, fostă gimnastă: "România a ocupat locul pe care îl merita. Suntem buni, dar sunt alţii mai buni ca noi! Fetele au mers mult mai bine decât în calificări. Au fost sigure pe ele, nu ştiu de ce au luat note mici la bârnă, mai mici decât ale rusoaicelor, care au mai şi greşit." REUŞITĂ. Forminte şi elevele lui au de ce să ţină fruntea sus

Corespondenţă din Beijing