Un studiu recent arată că și persoanele care au tensiunea prea mică pot suferi un accident vascular cerebral. În 20% dintre cazurile înregistrate în România atacul este fatal.
În general, hipertensiunea arterială este principalul factor de risc în ceea ce privește accidentul vascular celebral. Atunci când tensiunea este mare, presiunea asupra vaselor de sânge crește și pot apărea hemoragii la nivelul creierului. Un studiu recent a arătat însă că și hipotensiunea cronică poate duce la accident vascular cerebral. Cu toate acestea, oamenii de știință nu sunt încă siguri de ce tensiunea mică are acest efect.
Tensiunea arterială normală este de obicei 120/80 mm Hg la majoritatea adulților. Riscul apare atunci când ea scade la 100/60 mm Hg sau mai puțin. Atunci când o persoană are o cădere bruscă de tensiune poate suferi un atac ischemic tranzitoriu. Manifestările sunt similare cu cele ale atacului vascular cerebral, dar pacientul își revine după câteva minute și nu rămâne cu sechele. Totuși, un astfel de episod ar trebui să fie un semnal de alarmă, potrivit doctorulzilei.ro.
Fiecare minut contează
Accidentul vascular cerebral este a doua cauză de mortalitate în România, după infarctul miocardic. În plus, mulți dintre pacienții care supraviețuiesc se confruntă cu invaliditate temporară sau permanentă. În fiecare an, în țara noastră se înregistrează peste 70.000 de cazuri. În 20% dintre ele, atacul este mortal.
Pentru ca pacientul să aibă o șansă la viață este crucial să primească asistență medicală cât mai repede posibil. Un pacient cu accident vascular cerebral netratat pierde în jur de 1,5 – 2 milioane de neuroni pe minut.
Accidentul vascular cerebral înseamnă practic întreruperea fluxului sanguin către creier din cauza unui cheag care blochează o venă sau o arteră. În unele cazuri se poate produce o hemoragie masivă, care, de cele mai multe ori, este fatală. În alte cazuri, pacienții rămân cu sechele și își pierd o parte din mobilitate.
La ce trebuie să fiți atenți
Unele dintre simptomele accidentului vascular cerebral sunt vizibile, însă altele sunt mult mai subtile și pot trece neobservate. Cel mai clar semn al unui astfel de atac se vede pe fața pacientului. Aceasta cade într-o parte și, în termeni populari, gura devine strâmbă, iar omul nu mai poate zâmbi. Vorbirea nu mai este clară, deși persoana era perfect lucidă cu câteva minute înainte. De asemenea, pacientul nu mai poare ridica brațele, deoarece acestea sunt amorțite.