În afara problemelor legate de plata uriașei datorii externe a Greciei, victoria Syriza și instalarea lui Alexis Tsipras ca premier le ridică și pe cele geostrategice.
Nu este o întâmplare că primul diplomat care l-a felicitat pe Alexis Tsipras după ce acesta a depus jurământul în calitate de nou prim-ministru al Greciei a fost ambasadorul Rusiei.
Afinitățile liderului elen de extremă stânga cu politica Moscovei, inclusiv în ceea ce privește Ucraina, s-au manifestat deja în mai 2014 în timpul unei călătorii la Moscova. Primit de președintele uneia dintre camerele Parlamentului rus, Tsipras a sprijinit anexarea Crimeii și referendumul organizat de separatiști în estul Ucrainei cu binecuvântarea Kremlinului.
Această nouă atitudine a Greciei ridică uriașe dificultăți pentru colegii săi din Uniunea Europeană. Cu atât mai mult cu cât Vladimir Putin a profitat de atacurile teroriste de la Paris, de emoția creată și de preocuparea pentru noi măsuri de securitate anti-tero, pentru a lansa o nouă ofensivă în zona de est a Ucrainei. Aceasta a culminat cu atacul cu rachete Grad asupra orașului Mariupol, care a provocat treizeci de morți.
Noua ofensivă a liderului de la Kremlin în Ucraina este menită să arate că, în ciuda dificultăților economice și a sancțiunilor internaționale, acesta nu acceptă să renunțe la ambițiile sale și să accepte o reducere a zonei de influență. Primul obiectiv al lui Putin pare a fi să creeze un culoar între Crimeea și teritoriul rus, scrie Michel Colomès în Le Point.
Pe 12 februarie, miniștrii de Externe ai țărilor UE se vor reuni pentru a decide eventuale noi sancțiuni asupra Rusiei, ca urmare a nerespectării de către aceasta a acordului de încetare a focului. Și mai ales să voteze prelungirea măsurilor decise cu un an în urmă față de interesele rusești. Mai ales interdicția unora dintre oligarhii apropiați de Putin de a călători în Occident.
Atunci vom vedea dacă Nicos Kotzias, noul ministru de Externe grec, își însușește una dintre frazele răsunătoare ale unuia dintre apropiații ui Tsipras, care, în septembrie, califica sancțiunile occidentale impuse Moscovei drept „bulimie neocolonială”.
Diplomații europeni mizează pe pragmatismul lui Tsipras de a nu se opune colegilor europeni în chestiunea cea mai importantă de politică externă a Uniunii Europene. Mulți gândesc că reeșalonarea datoriei grecești, principala sa preocupare și cea care i-a adus victoria în alegeri, îl va împinge să accepte o serie de compromisuri în alte subiecte.
Astfel, în programul electoral cu care Syriza a câștigat alegerile era prevăzută ieșirea imediată a Greciei din NATO și repunerea în discuție a drepturilor acordate Alianței în Creta, unde funcționează una dintre cele mai mari baze militare ale sale din Mediterana. În mod ciudat, ideea a fost abandonată de Tsipras cu puțin timp înainte de alegeri.