Evenimentul Zilei > Social > Noul Dan Brown: „Poziţia Vaticanului faţă de contracepţie e o ticăloşie”
Noul Dan Brown: „Poziţia Vaticanului faţă de contracepţie e o ticăloşie”

Noul Dan Brown: „Poziţia Vaticanului faţă de contracepţie e o ticăloşie”

Simon Toyne, noul Dan Brown, a explicat pentru EVZ de ce a scris o carte în care credinţa oarbă a unui ordin religios este contestată, iar consecinţele se dovedesc apocaliptice.

În cursul săptămânii trecute a apărut în România romanul "Sanctus", de Simon Toyne (în traducerea Andreei Boldura şi în colecţia "Strada Ficţiunii" a editurii Allfa). Pentru EVZ, Simon Toyne a explicat cine ar vrea să îi regizeze transpunerea cinematografică a cărţii "Sanctus".
EVZ: De ce publicul nu se mai satură de thrillere cu teme religioase?
Simon Toyne
: Religia tratează marile întrebări ale vieţii: cine suntem, de unde ne tragem, dar şi include eterna bătălie dintre bine şi rău. Ca atare, e o materie primă bogată pentru romancieri. Religia este de ase menea foarte veche şi înconjurată de mister, aşa că sunt destule întrebări îngropate în istoria ei care merită explorate.
Există un element legat de călugării Sancti care reflectă părerea dv. despre biserica creştină din zilele noastre?
Călugării Sancti reprezintă fanatismul religios. Eu cred că reprezintă orice formă de credinţă periculoasă în orice religie. Sancti sunt protectorii unui secret antic legat de originile credinţelor religioase occidentale. Îl protejează de atât de mult timp încât, deşi lumea s-a schimbat în jurul lor, în continuare ar face orice pentru a-l păstra.
La un nivel, cartea examinează ce se întâmplă atunci când acest tip de credinţă oarbă este contestat şi asta este ceva ce se aplică bisericii creştine moderne. Atât de multe convingeri sunt înrădăcinate în trecut şi nu mai sunt relevante sau chiar morale în lumea modernă. Poziţia antagonică a Vaticanului faţă de contracepţie în contextul epidemiei din SIDA din Africa este o ticăloşie, după părerea mea.
Cum se dezvoltă povestea în următoarele două cărţi ale trilogiei?
La finalul lui "Sanctus" există o revelaţie spectaculoasă, un mister descoperit care are consecinţe enorme nu doar pentru biserică, ci şi pentru personajele implicate în poveste. Următoarele două cărţi se concentrează asupra consecinţelor.
Cea dintâi carte s-a axat pe povestea personajului principal feminin. Cea de-a doua, pe personajul principal masculin, iar ultima carte combină cele două poveşti cu o revelaţie finală despre destinele lor care este realmente apocaliptică, dar, sper, într-un fel foarte neaşteptată şi, în ultimă instanţă, dătătoare de speranţă.
Credeţi că succesul cărţii dumneavoastră îi datorează ceva lui Dan Brown?
Fiecare gen literar are câte un rege, iar Dan Brown este fără îndoială regele thriller-urilor conspiraţioniste. Prin "Codul lui da Vinci" a demonstrat câţi cititori potenţiali există pentru genul acesta de literatură, iar cartea mea a avut de câştigat de pe urma acestui lucru.
Însă când m-am apucat de "Sanctus", nu mi-am propus să scriu o carte în stilul lui Dan Brown. Am avut patru idei de romane – fiecare dintre ele aparţinând unui gen diferit – şi am lucrat la fiecare câteva săptămâni, pentru a-mi da seama pe care vreau să-l duc la capăt. În cele din urmă, mi-am dat seama că "Sanctus" reprezenta cea mai bună alegere.
Ce regizor aţi alege dacă "Sanctus" ar ajunge să fie ecranizat? V-aţi dori să scrieţi scenariul?
Din păcate, scriitorul nu prea are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte ecranizarea operelor sale. Cu toate astea, ştiu că Peter Jackson (autorul seriei "Stăpânul inelelor") s-a apucat de citit "Sanctus" şi ar fi mai mult decât extraordinar dacă ar regiza ecranizarea cărţii.
Cu siguranţă ar fi nevoie de un regizor care ar putea atât să controleze o poveste intimă şi emoţionantă, cât şi să se descurce cu scenele de acţiune. Cred că Paul Greengrass (regizorul seriei "Bourne") ar face o trebă bună, la fel şi Duncan Jones, care m-a impresionat cu primele două filme ale sale, "Moon" şi "Transfer de identitate".
În "Transfer de identitate" a jucat Jake Gyllenhaal, care ar fi prima mea alegere ca interpret al lui Gabriel. Mi-ar plăcea să scriu eu însumi scenariul. Mi-am început cariera de scriitor cu două scenarii, aşa că sunt familiarizat şi mă descurc foarte bine cu genul acesta de texte.
Pe de altă parte, mulţi oameni mi-au spus că "Sanctus" se citeşte ca un film, aşa că poate ar fi mai bine să las pe altcineva să scrie scenariul şi să mă limitez la scris romane. Majoritatea scriitorilor ajung oricum să fie concediaţi de la propriile filme, aşa că cine are nevoie de o astfel de respingere?
CONSILIERE
Sfaturi pentru tineri scriitori
"Scrie. Citeşte. Rescrie. Scrisul este un meşteşug pe care îl faci mai bine pe măsură ce îl faci mai des. Citeşte cărţi de genul de autori la nivelul cărora aspiri să ajungi şi apoi reciteşte-le pentru a le analiza tehnica. Când scriam «Sanctus», am recitit anumiţi autori pentru a studia ce făceau în privinţa scenelor de acţiune, a descrierilor şi a dialogului. De pildă, «One Shot», de Lee Child, pentru acţiune; «Pillars of the Earth», de Ken Follett, pentru a studia cum se descurca el cu mai multe fire narative şi puncte de vedere; «Numele trandafirului», pentru atmosferă şi descrieri. Şi «Tăcerea mieilor» de Thomas Harris, pentru suspans. Toate sunt excelente şi m-au învăţat multe", dă Simon Toyne sfaturi pentru autorii care vor să îşi facă un nume scriind thrillere.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/trXSfJAwJnQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
"Am rescris sfârşitul lui «Sanctus» de cam 15 ori. A fost partea cel mai greu de scris”
SIMON TOYNE, scriitor