În gestionarea problemei din Noua Caledonie, Emmanuel Macron nu uită că se află în campanie electorală. Ordine înainte de orice semnificație politică, subliniază el. Ceea ce nu este lipsit de riscuri.
Este o întrebare filozofică de care aproape că am putea râde, dacă situația nu ar fi atât de dramatică în Noua Caledonie. Ar trebui să restabilim ordinea înainte de a lua o inițiativă politică sau nu putem recăpăta liniște pe străzi fără a trimite un semnal politic? Răspunsul nu este simplu, dar distribuția actorilor este clară, scrie lesechos.fr.
Stânga, o parte din dreapta, și Adunarea Națională (RN), cei trei foști premieri Edouard Philippe, Manuel Valls și Jean-Marc Ayrault, președinții celor două Camere, Yaël Braun-Pivet și Gérard Larcher, primarul orașului Nouméa (de la Renaissance), care este mai aproape de Brigitte Macron, președinții din Reunion, Guadelupe, Martinica, Guyana, pe scurt, majoritatea celor care analizează chestiunea au o singură convingere: trebuie să acționăm.
Ura din teren este prea exacerbată, încrederea în putere prea deteriorată, cultura kanak prea pătrunsă de trecerea timpului, ca să nu fi devenit urgent să „gândim în afara zonei de confort”, cum spune Palatul Elysée... În toată această unanimitate politică, un actor joacă contraintuitiv: Emmanuel Macron, și în spatele lui Gabriel Attal și Gérald Darmanin.
Preşedintele Macron: „Europa poate muri, depinde de alegerile pe care le vom face”. Sursa Foto: Arhiva EVZ
În primul rând, revenirea la ordine, cerută de șeful statului, prin refuzul unor scenarii alternative: amânarea Congresului, suspendarea reformei organismului electoral și chiar misiunea de mediere.
Discursuri la televizor
Pentru cei care au uitat, perioada în care ne aflăm precedă alegerile europene, dar deja de două ori, jocul „ordinii” a fost câștigător pentru Emmanuel Macron: la alegerile europene din 2019, după protestele vestelor galbene, la prezidențiale din 2022 după invazia din Ucraina. Luptându-se cu sondajele, el știe că alegătorii săi așteaptă în primul rând revenirea autorității. Mai ales când imaginile de la Nouméa amintesc de cele ale revoltelor de anul trecut. Tentația este mare, așadar, de a aborda problema în același mod: ordine, ordine, ordine.
La aceasta se adaugă și supărarea unui președinte căruia nu-i plac sfaturile, mai ales când vin „de la partidele vechi care nu cunosc decât inacțiunea”, după cum spune un prieten apropiat. Mândria își găsește uneori drum în politică, la fel și refuzul autocriticii. Acest lucru nu împiedică activități în culise pentru a încerca reluarea dialogului. Emmanuel Macron ar putea aștepta una sau două nopți de calm pentru a vorbi la televizor și a lua o inițiativă. Dar care ar fi aceea? A închis deja o mulțime de uși.
Noua Caledonie și Jocurile Olimpice
Între timp și-a asumat riscuri. Acela de a apărea în defensivă, când a avea o majoritate în Parlament pare deja iluzoriu. Acela de a se confrunta cu limitele forțelor sale, când trebuie mai întâi să asigure organizarea Olimpiadei.
În timpul evenimentelor sângeroase din 1988 din Noua Caledonie, jumătate din forțele mobile franceze au fost trimise acolo. Acest lucru este imposibil astăzi. În privat, Emmanuel Macron ar fi mărturisit că vrea să se miște rapid, astfel încât Noua Caledonie să nu perturbe Jocurile Olimpice. Este valabil și contrariul. Articol de Cécile Cornudet (Traducerea- Rador)