Cei trei foşti colegi pe care violoncelistul Valentin Hîrsu, de la Filarmonica din New York, a încercat să-i regăsească în Coreea de Nord, în timpul concertului istoric al americanilor la Phenian, sunt Kim Kiu Man (flaut), Kim Kuang Mo (oboi) şi Om The Yong (pian).
EVZ i-a găsit în catalogul de clasa a VIII-a a Şcolii de Muzică nr. 1 din Capitală, acum Liceul de Muzică „Dinu Lipatti“. În anul şcolar 1960-1961, în dreptul fiecăruia dintre cei trei e trecut „absolvent“. Anul următor apar tăiaţi de pe lista elevilor, semn că porniseră înapoi spre Asia. La rândul său, fratele mai mare al violoncelistului, Vladimir Hîrsu, şi-a petrecut anii de şcoală împreună cu alţi trei colegi asiatici. În catalogul clasei a IX-a A, în anul şcolar 1959-1960, figurează elevii Kim He Kiong, Li Dong Su şi Cea Bong Son. Tentativa lui Valentin Hîrsu de a-şi contacta tovarăşii de şcoală nord-coreeni le-a trezit amintiri foştilor săi colegi, acum profesori ai liceului.
„Kim Kuang Mo avea o figură superbă“ Pe la sfârşitul anilor ’50, printre elevii Şcolii de Muzică nr. 1 din Capitală „aterizaseră“ nişte fiinţe puţin stranii, care se adunau tăcute să mănânce orez, la o masă rezervată lor, la cantina şcolii. Apariţia lor neaşteptată era rodul prieteniei Republicii Populare Române cu noua Coree de Nord comunistă. Războiul dintre cele două Corei (1950- 1953) lăsase în urmă o sărăcie cruntă şi orfani care nu-şi aflau locul. Pentru ei, ţara lui Kim Ir Sen găsise o soluţie temporară: i-a trimis în şcoli din România. „Kim Kuang Mo avea o figură superbă, pe Kim Kiu Man mi-l aduc aminte la fel de bine, iar al treilea, pe care nu mai reţin cum îl cheamă, era foarte serios tot timpul“, povesteşte Elena Dumitrescu, fostă colegă de clasă cu Valentin Hîrsu.
„Erau nişte copii foarte cuminţi, supuşi cumva. Nu luau parte la năzdrăvăniile noastre, erau mai rezervaţi, se vedea că erau crescuţi într-o altă cultură. Când au venit aici, ştiau limba română, se poate să fi făcut lecţii înainte. Prea se descurcau bine“, spune profesoara de pian. „Rivalul“ lui Zamfir, rector la Phenian Gheorghe Zamfir, intrat la Şcoala de Muzică în 1955, a avut o istorie personală cu unul dintre ei. Una de care pomenesc toţi colegii săi, cu un zâmbet în colţul gurii. „Eu am avut mai mulţi colegi, printre ei şi o fată. Toţi au fost trimişi de statul nord-coreean aici, doar eram ţări comuniste prietene, nu? Cu unul m-am bătut toţi anii de liceu, iar la ultima noastră bătaie mai puternică, el a ajuns în spital. S-a făcut consiliu pedagogic, am fost chemaţi toţi, au venit şi de la ambasada lor şi aşa l-au luat înapoi“, îşi aminteşte naistul. Are şi o explicaţie pentru înverşunarea băiatului. „Îi era dor de ţară şi voia să ajungă înapoi. Aşa că a făcut tot posibilul. I s-a căşunat pe mine şi a ajuns în cele din urmă. Kim Sin Sing îl chema, parcă“. Ironia face ca „rivalul“ său din adolescenţă să aibă un destin spectaculos. „Studia la contrabas, ca după aceea să devină rectorul Conservatorului din Phenian, cum am aflat mai târziu“, spune Zamfir. Meniu separat, cu orez Schimburile au început prin 1956 şi au continuat până în 1963-1964. „Au fost introduşi în şcoală cu acordul Ministerului Învăţământului şi au fost cazaţi la internat. Noi eram mult prea mici pe atunci ca să fi fost atenţi la alte detalii, însă vorbeau cât de cât româneşte, deci probabil luaseră lecţii înainte“, explică Maria Ploştinaru, directoarea liceului. După profesorul Gavriil Prunoiu, elev al şcolii în acei ani, grupul ar fi numărat în jur de 20 de nord-coreeni. „Erau la internat, aveau masa lor şi mâncarea lor, făcută special de un bucătar pentru ei. Nu se puteau obişnui cu ce mâncam noi şi li se dădea orez sau ce mai aveau ei“, rememorează profesorul. MISIUNE
Recuperarea trecutului, la Phenian În cele câteva zile petrecute în Coreea de Nord cu Filarmonica din New York, violoncelistul nu şi-a găsit foştii colegi, însă i-a încredinţat „misiunea“ lui Fred Carriere, directorul executiv al Korea Society, cel care a sprijinit deplasarea orchestrei americane la Phenian. Valentin Hîrsu (60 de ani) cântă la violoncel de la nouă ani, iar debutul pe scenă şi l-a făcut la 14 ani, cu Filarmonica din Bucureşti, într-un concert de Saint-Saëns pentru violoncel. În 1970, a câştigat Concursul Internaţional Ceaikovski de la Moscova. La puţin timp după, a emigrat în Israel, apoi în Statele Unite. Cântă în orchestra Filarmonicii din New York din 1976, când a fost admis în urma unui concurs. Fiica sa, Elena Hîrsu, este violonistă a Orchestrei Simfonice din Oregon.
Recomandările noastre
