14 iunie 1990. De cu noapte, centrul Capitalei fusese ocupat de minerii sosiți cu garniturile de tren.

Îi vedeam de la balconul apartamentului meu, situat foarte aproape de Piața Victoriei. Oamenii cu căști, bâte și lămpașe strigau că au venit să facă ordine. Și au facut! O gloată scăpată de sub control.

„În 14 iunie (1990), pe la ora 10.00, am asistat la o scenă incredibilă. Din fața librăriei „M. Sadoveanu”, aflată lângă cinema Scala, un tânăr purtand sub braț două cărți, probabil atunci cumpărate, a sărit peste bordura metalică și, pentru că era departe de trecerea de pietoni, a luat-o la fugă spre Hotelul Lido. De această parte, însă, roiau 100-150 de mineri. Unii din aceștia i-au iesit înainte în stradă și l-au înhățat ca pe un animal. Protestele tânărului s-au soldat cu lovituri de bâte, iar în final, când acesta era năucit și plin de sânge, minerii l-au urcat într-o furgonetă, apărută întâmplător în zonă.”

E una din declarațiile apărute în presa vremii, semnată, de spaima repercursiunilor „C.G.”. Astfel de mărutrii sunt, însă, cu toptanul, în dosarele procuraturii și instanțelor, care ani de zile au anchetat aceste evenimente. Și n-au terminat nici acum.

14 iunie, cu bătăile și haosul din Capitală, nu ar fi existat dacă nu era acțiunea forțelor de ordine din Ministerul de Interne, comandate de generalul Mihai Chițac. General dirijat politic de Ion Iliescu și camarila sa.

13 iunie. În acea dimineață, „forțele de ordine” ale Poliției Capitalei, aflate sub comanda generalului Corneliu Diamandescu, la ordinul ministrului de interne Mihai Chițac, au spart tabăra „golanilor” din Piață cu bastoane și gaze lacrimogene.

Autobuzele cu care au fost aduși polițiștii în Piața Universității aveau să fie incendiate mai târziu, acțiunea aparținând nu-se-știe-cui, ”persoane neidentificate”. Incendierea și haosul creat panică și a deschis drum celor ce vor urma pe 14 și 15 iunie.

Dubele Poliției și Jandarmeriei și-au făcut datoria și ele în acea zi, protestatarii ajungând pe platforma Măgurele, arestați și anchetați de procurori. Cei care au scăpat de cătușe, dar nu numai ei, au avut de a face cu furia minerilor, chemați de Ion Iliescu, în 14 iunie.

Sânge, terore și flori într-un București debusolat.

Amintiri, pur și simplu, despre Generația Revoltaților!