V-am promis ieri că o să vă spun ce mâncau dacii! Ei bine cultura dacicilor nu a fost mai puţin importantă decât cea a chinezilor, a egiptenilor, sau a celţilor. Dar dacă despre culturile menţionate avem multe date, informaţii, despre daci, nu! De ce? Simplu, sute de ani, diaconii, preoţii şi episcopii din Transilvania, dar şi din cele două ţări româneşti au distrus cu grijă şi metodă orice descoperire arheologică, orice înscris, orice relicvă ce amintea de originea noastră dacică. Ori, în acele vremuri cărţile, izvoarele scrise, erau în mâna clericilor.
Trebuie să înţelegeţi situaţia, domniile voastre! Teoria purităţii latine a poporului român era garanţia existenţei românilor, ca a treia naţiune, în Imperiu. Prestigiul Şcolii Ardelene care a instrumentat şi dezvoltat această teorie a influnţat şi intelectualii şi istoricii din cele două ţări române şi teoria purităţii latine a poporului român a fost acceptată. Ne punea, oarecum, la adăpost cultural de eterna dorinţă a ruşilor de a ne cuceri, de a ne îngloba. Şi astăzi mai auzi câte unul spunând că bărbaţii daci au fost exterminaţi în războaiele traiane şi că în urma căsătoriilor mixte, între femei dace şi bărbaţi din imperiu s-a născut poporul român, de limbă latină. Dacă vă uitaţi pe cupola Ateneului o să vedeţi ilustrată povestea asta, un ”fake news” istoric. Bun, o să vă spun altă dată ce a fost cu Şcoala Ardeleană şi cu teoria purităţii latine a poporului român.
Doar am plecat în aventura gastronomică dacică! Sursa a ceea ce vă spun acum, aici, este volumul unu, „Dacii”, lucrare care trebuia să fie în zece volume de Istoria României, până la 1989. Proiect rămas neterminat şi nepublicat, al lui Iosif Constantin Drăgan şi a lui Liviu Ştefănescu, tatăl meu, pentru că au fost chemaţi de urgenţă la Şeful cel Mare, care avea probleme de istorie.
Ei bine, dacii, de Anul Nou, mâncau mai multă carne roşie, ceea ce era mai rar în timpul anului. Obişnuit, mâncau un terci de mei, sărat sau înducit cu miere, sau o pâine nedospită, un fel de lipie, din acelaşi mei. Carne: peşte şi păsări. Beau mult lapte, geto-dacii erau numiţi de Strabon „băutori de lapte” şi mâncau multe brânzeturi şi fructe de pădure, ciuperci, tuberculi. În principal dacii lui Dromichete erau vânători, culegători și crescători de animale: vite, porci, oi, capre, cai - şi păsări. Agricultura era pe locul doi.
Recomandările noastre
