Este o huidumă cu plete care poate funcţiona ca pilon de pod peste o apă curgătoare, ca stâlp de înaltă tensiune pe un teren accidentat sau ca parter pentru un bloc cu patru etaje nemansardat.
Din cauză că e mai înalt decât coşul, atunci când joacă baschet, partidele se termină cu râcă şi scandal, iar adversarii ies de pe teren sau sunt sarcastici.
Încurcătura de cromozomi şi amestecul de enzime ce stau la baza corpului său sunt cauza pentru care trăsătura fundamentală a acestuia a fost şi este indecizia. El, organismul, s-a dovedit a fi total nehotărât – încă din copilărie, apoi, în liceu – dacă să fie lăsat să intre la toaleta fetelor sau la toaleta băieţilor. Aşa încât, a făcut când la una, când la cealaltă. Problemele apărute au fost însă cu colegii şi colegele. Care socoteau prezenţa lui în acel spaţiu ca fiind un abuz de încredere. Prin urmare, părinţii copiilor au fost obligaţi să pună chestiunea pe ordinea de zi a consiliului de administraţie al şcolii, în cele din urmă, el primind din partea direcţiunii o adeverinţă numită „dispensă de variabilitate”. Care stabileşte că el intră la wc ca să facă treaba mică sau treaba mare, în funcţie de cum se simte: dacă se simte fată, intră la fete, dacă se simte băiat, intră la băieţi. Tot în raport direct cu starea lui, maică-sa îl îmbrăca fie în costum negru, cu cămaşă albă şi cravată, fie într-o rochiţă uşoară, de stambă. În schimb, probabil din raţiuni economice, ţinuta de noapte era unică, în exclusivitate compusă din cămaşă lungă, roz, de milaneză şi capişon, tot roz, legat cu bentiţe, sub bărbie.
Aceeaşi hărmălaie endocrină a făcut ca hormonii să i se încalece vijelios şi, la vârsta de 30 de ani, să-i apară primele tuleie. Care, însă după câteva luni, s-au retras sfioase. În schimb, părul i s-a făcut mai moale, mai mătăsos şi a început să-i crească fără măsură, astfel că maică-sa i-l prindea la spate, în coadă. În acelaşi timp, a observat că sânii i-au devenit mai poznaşi. Şi altele!... Concomitent, s-au petrecut şi câteva episoade legate de sex, dar, din păcate, ele au rămas confuze şi, normal, echivoce. Din decenţă, nu vom zăbovi asupra lor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Intrarea în partid s-a făcut, bineînţeles, prin organizaţia de tineret, fiind îndrumat numaidecât cu dragoste şi încredere de preşedintele partidului. El a fost cel care, din prima clipă, de când s-a uitat lung şi afectuos la el, l-a încurajat fără rezerve. Peste tot şi tot timpul, magistrul – cu mersul său grijuliu, elastic şi ceremonios – era urmat de ucenicul său ascultător, de învăţăcelul lui docil şi tăcut, care, cu paşii săi mărunţi, aproape că fugea, ca să-l ajungă. Preşedintele era însă foarte mândru de el. Deseori, spunea cu semeţie, zâmbind onctuos şi arătând în spate: „Uitaţi-vă la el! El se află în urma mea. El îmi ţine spatele…”.
Odată cu avansarea în ierarhia partidului, imprecizia cu care s-a născut i-a influenţat mult şi poziţionarea. Era trecut când în nucleul alfa, dur, bărbătesc, când în organizaţia de femei. De aceea, nu era trimis la negocieri. Stările de tumult vulcanic, de avânt vizionar, crizele de egolatrie, accesele de superbie, insolenţa sa necruţătoare, tupeul său fără margini – acelea care făceau din el, în acele momente, imaginea generică a luptătorului neînfricat, cu statură cosmică, gata să se ia de gât cu vrăjmaşii şi cu Dumnezeu, dacă era nevoie – alternau cu perioade scurte sau chiar şi săptămâni, când zăcea în pat până târziu, înfăşurat în valuri de dantele roz, lovit de o melancolie galeşă, tânjind după dragoste, copleşit de gânduri duioase, cuprins de o moleşeală plăcută şi de o inerţie învăluitoare ca o narcoză. În aceste momente, dacă era deranjat din visare, dacă era chemat la partid sau dacă era ironizat de vreun duşman, accesele de isterie îl făceau să devină o fiară de o ferocitate barbară. Atunci, ar fi fost gata să-i spânzure sau să-i jupoaie pe toţi de vii şi să le presare sare pe carnea crudă…
Se domolea întotdeauna doar când o voce dragă lui îi susura, şoptind la ureche, o veche cantilenă: „…O fi fost mă-ta vioară, /Trestie sau căprioară /Și-o fi prins în pîntec plod /De strigoi de voievod? /Că din oamenii de rînd /Nu te-ai zămislit nicicînd…”.
Recomandările noastre
