Clotilde Armand se destinde. În timp ce mirosul îngrozitor învăluie Sectorul 1, din cauza deșeurilor neridicate , iar șobolanii se plimbă nestingheriți pe străzi, ca în ”Nosferatu”, (s.n.), primarul Clotilde Armand joacă șah. Alături de ea, Nicușor Dan, primarul Capitalei. Lângă Kasparov, pe scenă, se află Anca Dragu, președinta Senatului. „Șahul este o ocazie unică de a dezvolta armonios mintea copiilor, de a învăța importanța răbdării și planificării”, a spus în deschidere Anca Dragu.
Această știre, publicată de presă zilele trecute a făcut ocolul țării. La ”simultan-ul” maestrului Garry Kasparov am putut vedea, aliniați la mesele de joc pe ”marii” șahiști ai politicii noastre. Pe dată mi-am pus întrebarea firească pentru orice om care s-a obișnuit să și folosească în procesul gândirii propriul creier: oare cine sunt adevărații jucători de șah din spatele acestor juvenil-unsuroase construcții de carton cu nume de om, din politica i noastră actuală?
Automatul care joacă şah a fost inventat în 1769 de către baronul Kempelen, un nobil din Ungaria, care mai târziu l-a cedat, dimpreună cu secretul operaţiilor, unui anume Maelzel, care a dat cu el spectacol în Pressburg, Paris, Viena Şi în alte oraşe. În anii 1783 şi 1784, Maelzel l-a dus la Londra apoi în America. Apariţia lui a stârnit cea mai vie curiozitate, şi spectatori din toate clasele sociale au făcut numeroase încercări pentru a pătrunde taina mişcărilor sale.
Baronul Kempelen, primul ei prezentator susţine că e vorba de: „o maşină cât se poate de obişnuită, o jucărioară, ale cărei mişcări se arată a fi atât de uimitoare numai mulţumită concepţiei îndrăzneţe ce stă la temelia ei şi fericitei alegeri a metodelor folosite pentru a crea celebrul Jucator de șah”.
Îsă, în șah, acest joc al minții, de o complexitate uluitoare, nici o mutare nu e urmarea obligatorie a unei alte mutări. Niciodată nu se poate prevedea din poziţia pieselor de şah întrun moment al partidei care anume va fi această poziţie într-un alt moment viitor.
În șah nu există a doua mişcare ce trebuie neapărat să urmeze celei dintîi. Inpredictibilitatea în privinţa mişcării următoare e cu atât mai mare cu cât partida se consumă. O dată cu prima mutare nici o alta nu mai e sigură. Oricine poate imagina o altă mutare. Totul depinde numai de diferitele calcule ale jucătorilor. Secretul acestei păcăleli, numită ”Jucătorul de șah al lui Maelzel” era că un bărbat se putea ascunde și rămâne nevăzut în Interiorul mașinii, conceput tocmai pentru a induce în eroare. Designul special făcea posibil ca prezentatorul mașinii să deschidă fiecare ușă disponibilă pentru public, fără ca adevăratul jucător să fie observat de audiență.
Mașina consta dintr-un model în mărime naturală al capului și trunchiului uman, îmbrăcat în haine otomane și un turban, costumul tradițional al unui turc. Brațul stâng ținea o pipă lungă, otomană. Mâna dreaptă stătea deasupra unui dulap mare. În partea de sus a dulapului era așezată o tablă de șah. Partea din față a dulapului consta din trei uși, o deschidere și un sertar, unde se afla un set de șah de fildeș roșu și alb.
ALEGORÍE. Alegoria este definită în dicționare ca un procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu. Dar nu e nevoie de artă să privim situația de azi, ci mai ales de un aparat Rontgen. Nu mai vorbim de mult despre turcul lui Maelzel; dar folosirea, ca metaforă a acestui exemplu, poate ajuta la întocmirea unei radiografii corecte a ceeace trăim azi în România.
Cine sunt jucătorii politici ascunși în spatele actualilor ”noi” politicieni români neomarxiști?
Florian Coldea este consilierul USR-ului, al lui Dan Barna”, a dezvăluit, cu mult timp înainte, Cozmin Gușă. El a explicat că a verificat la alegerile din 2016 felul în care a fost constituit USR, cum a fost finanţat, oamenii care l-au finanţat şi cine i-a îndemnat pe acei oameni să finanţeze USR.
“Toate firele mele din 2016 au dus la Florian Coldea.
Nu are rost să vorbesc de acei oameni de afaceri, că şi-au făcut datoria. Unii apar în catastifele de finanţare ale fundației Soros, explicând și de ce a făcut fostul prim-adjunct al directorului SRI acest pas. “Florian Coldea îl bănuia încă de atunci pe Klaus Iohannis că vrea să îl schimbe din funcţie şi şi-a luat măsuri cu un partid care a văduvit de voturi PNL-ul lui Iohannis în 2016, prin această apariție a USR.
Jocul lui Cioloş a fost atunci împotriva PNL-ului, deşi a fost numit prim-ministru de Iohannis. Sută la sută, Florian Coldea este cel din spatele acestei mişcări numită USR, fără să ştie toţi membrii.”
Cred că românii care s-au hotărât să joace acest joc de șah cu propria lor viață de cetățeni onești ai acestei țări nu tebuie să renunțe să-și pună întrebări în legătură cu acești ”pitici de grădină” fără Dumnezeu, care vin de nicăieri și se duc spre nicăieri ”- cum spunea Țuțea -, și prin mecanisme oculte au ajuns să conducă România…
Cu riscul de a repeta afirmații deja cunoscute, cred că merită să revedem cumulat, ”devenirea întru ființă” a acestor ”jucători de șah ai lui Maelzel” și să ne punem întrebarea cheie: cine sunt, cu adevărat jucătorii care cu mâna acestor politicieni ai neantului mută piesele importante pe tabla de șah a existenței poporului român, și ce forțe oculte anume, le dirijează mișcările? Chiar dacă majoritatea nu are curajul să-și răspundă cu voce tare la această întrebare, din motive de lașitate sau prostie, cred că e suficient că întrebarea este pusă. Deocamdată.
Cine este ”șahistul” din spatele dnei Anca Dragu, prima femeie care a devenit preşedinte al Senatului şi al doilea om în stat? Cum a beneficiat de această ascensiune fulminantă și a ajuns să lucreze 12 ani la FMI, la Comisia Europeană, după care a fost recrutată de Cioloş şi adusă ca ministru de Finanţe în așa-zisul ”guvern tehnocrat”? Cine se află, de fapt, în spatele acestei doamne, care se arăta public nemulțumită pentru faptul că românii nu vor să muncească, așa cum fac cei din lumea a 3 a, pe doi lei?
Dar cel din umbra lui Vlad Voiculescu, cel care a trebuit să recunoască nu doar că tatăl sau a colaborat cu Securitatea, fapt probat de CNSAS, dar și că celelalte rude ale sale sunt influente la Viena sau în domeniul industriei medicamentelor din România. Oare, nu așa se explică de ce Voiculescu, doar cu diplomă de liceu a putut fi angajat de o bancă importantă din Viena și plasat strategic să se ocupe de atragerea fondurilor europene din România, sa sa se ocupe in anumite momente-cheie de piata medicamentelor, fie ca a fost implicat in "scandalul citostaticelor", fie ca e vorba de medicamente pentru tratarea Covid-19.
Totul se explică prin relații în viața lui Voiculescu, care fără a fi nici doctor, nici economist calificat în sănătate publică are pretenția să fie ministrul Sănătății după ce a încercat să fie primar general. Legatura sa cu filierele importante ale Big Pharma din piata medicamentelor a fost dezvaluită de presa românească ca o relatie mai veche a unchiului sau angajat la o mare companie farmaceutică. Niciodată ales de vreun electorat, Voiculescu a fost desemnat de ”jucătorii de șah” din umbră, ca având biografia perfectă. S-au făcut investiții masive în publicitatea lui externă și internă și unul din argumentele sale când era contracandidatul lui Nicușor Dan era proprietatea celei mai extinse liste de adrese electronice private care ar fi putut fi folosită pentru publicitate electorală.
Chiar proiectul sau european folosit ca principal instrument de promoție, Magicamp, nu ar fi putut fi realizat de vreun oengist obișnuit din România, suma necesară pentru cofinanțare depășind bugetul a zece ONG-uri obișnuite la un loc. Vlad Voiculescu a publicat un text în care recunoaște că tatăl său a fost colaborator al Securității, dar și gradul de rudenie cu Nic Voiculescu, un cunoscut lobbyst pe piața medicamentelor, și fondator al Institutului Aspen în România.
Cât despre ”șahistul” Dorel Năsui, tatăl actualului ministru al Economiei , ”nici el nu este străin de aripa protectoare a Securității, gen SIE pe model nou. Și, uite-așa, oamenii noi din politica românească nu sunt nimic altceva decât copiii oamenilor vechi, ai acelora care ne-au tras la greu de prin buzunare și înainte, dar și după 1989.”, scrie Bogdan Comaroni, în ZIUA NEWS.
Dorel Năsui tatăl lui Claudiu Năsui s-a înscris în PCR în 1978 pe când avea 22 de ani și era student în anul 2 la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Ajunge inginer la Întreprinderea de aparate electronice de măsură și industriale (IEMI) din București, unde îl cunoaște pe Ion Afedulis, ofițer operativ DIE însărcinat cu misiuni speciale de spionaj tehnologic (era specializat în copierea de patente aflate în etapa proof of technology).
„În State mă aștepta un tovarăș”, povestește Dorel Năsui într-un interviu acordat presei de business. Adică omul de legătură care avea să-l coordoneze. Era 1986, un an după nașterea și viitorului deputat, actualului ministru Claudiu Năsui. Dorel se angajează la Motorola Inc Chicago.
“Am fost trimis să fac comerț. Eram acolo să prospectez ce se poate vinde din electronica pe care o dezvoltam noi în țară. În State mă aștepta un tovăraș, un “atașat economic”, cum se numea atunci. Toți atașații economici erau de la vechea Securitate, după cum se știe. Apoi, deodată, Năsiu-securistul, trădează și dispare…
Reapărând rapid vicepreședinte al propriei firme American International Radio (AIR), o companie paravan a DIE atunci și care funcționează și azi ca o companie onorabilă însă, cu contracte în peste 60 de țări, cum declara Năsui în presa de business. Compania avea ca obiect de activitate distribuția la nivel internațional și integrarea sistemelor de comunicații Motorola.
Tatăl său a fost plantat de DIE în State acum 34 de ani (nu a fugit și nici azil politic nu a primit, cum susține) “cu aproape o mie de dolari, diurnă primită atunci de statul comunist”, recunoaște Dorel Năsui. Diurne din bani publici blamate azi de fiul său. De la diurna comunistă de 1.000 de dolari, Dorel Năsui a ajuns unul dintre cei mai bogați români din diaspora, cu o avere de aproape 100 de milioane de euro.
Despre ”jucătoul” de șah care coordonează mutările lui Drulă, conform sursei citate de EvZ, într-un articol recent, tatăl lui Cătălin Drulă, Gheorghe Drulă, a fost numărul doi în firma Felix Telekom, de altfel controlată de generalul SIE în rezervă Teodor Ilieș. Gheorghe Drulă îl seconda pe Traian Mihu, care până în anul 2015 a fost director general, ulterior devenind administratorul firmei. Drulă l-a urmat, preluând funcția de consilier al administratorului.
În anul 2015, Cătălin Drulă devenea consilier personal al premierului Dacian Cioloș, pe teme de infrastructură, deși CV-ul și pregătirea nu îl recomandau pentru acest post. Câțiva ani mai târziu, în 2019, Cătălin Drulă devenea coordonatorul campaniilor electorale la alegerile europarlamentare, dar și la alegerile prezidențiale. Acum, Cătălin Drulă este, întâmplător, ministrul actual al transporturilor…
Sigur, și atunci și acum, au fost oameni învinși de ”turcul mecanic”: Benjamin Franklin, Napoleon Bonaparte, chiar Țarul Rusiei, și alte nume ilustre.
Doar în 1793, François-André Danican Philidor, un excepțional șahist al vremurilor lui a câștigat un meci împotriva Turcului Mecanic, la Paris. Câte victime vor face, încă, actualii ”turci mecanici”, ascunși mai bine sau mai vizibil în spatele unor politicieni români, vom afla, până la urmă, pe pielea noastră… Fiindcă toate aceste mașini de mințit vor sfârși, totuși la un moment dat. Căci și ”Turcul lui Maelzel” și-a încheiat zilele în Muzeul chinezesc din Philadelphia, unde a fost distrus de un incendiu în 1854.