Președintele Uniunii Scriitorilor din România ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre valoarea tinerilor scriitori și critici din zilele noastre.
Am plecat de la ideea că președintele Uniunii Scriitorilor din România are oarecari îndoieli în ceea ce privește calitatea scriiturii unora dintre tinerii autori de astăzi.
Evenimentul zilei: -Spuneați că vă consultați cu colegii dumneavoastră din Uniune cine ar putea fi, la un moment dat, un candidat pentru președinția acestei instituții. Vreau să fac legătura cu o afirmație, o idee a dumneavoastră, aceea că nu prea ar exista poeți tineri buni în zilele noastre. Am înțeles corect?
Nicolae Manolescu: Nu are nicio legătură cu conducerea.
- Nu are, dar mă gândeam că generația tânără poate prelua Uniunea… - Generația 2000 e o generație care a fost foarte promițătoare la început, la primele volume, pentru că au venit pe un fond de mare libertate, ca să spun așa, care nu existase înainte. Nu mai exista cenzură, deci fiecare putea să-și exprime mult mai liber, mai deschis personalitatea. După care, însă, din păcate, cei mai mulți dintre ei nu au confirmat. Sigur, schimbarea de regim le-a permis să-și exprime personalitatea, dar mai trebuia și să o aibă! Și în momentul în care au venit cu al doilea, al treilea volum s-a văzut că nu prea au ce spune, de fapt. Și că au profitat de libertate, s-au exprimat cât au putut ei de cinstit, de sincer, dar nu era pe dinăuntru materia necesară pentru o expresie de durată. E o generație care are poeți, îi public în „România literară” pe toți, prozatori destui, dar nu grozavi. După părerea mea, critici foarte buni ar fi avut, dar ei au cam abandonat meseria de critic și se ocupă de alte lucruri acum. În condițiile astea de după revoluție, cea mai utilă în exercițiul critic era întâmpinarea aceasta de zi cu zi. Pentru că apar enorm de multe lucruri. Nimeni nu triază. Televiziunile triază? Cotidianele triază? Nici vorbă! Acum nici nu mai așteaptă să moară un scriitor ca să-l facă genial! Toți sunt geniali din timpul vieții. Toți au devenitr mari critici. Deodată, mari critici, mari prozatori, mari poeți și așa mai departe. Nimeni nu face această selecție. Și, dacă o fac, îi bag la Uniune. Aici toți sunt egali, teoretic, sunt membri, au intrat, există și comsiii de validare, există și consiliu la urmă, nu oricine intră aici și deschide ușa intră în Uniune! Că intră și unii mai puțin talentați, din ce în ce mai puțini… am rărit. În revistă, de asemenea, nu publicăm decât textele care sunt selectate și articolele critice la rândul lor. Asta intră, asta nu intră!