Ceaușescu în 1983 la Timișoara. sursa: fortepan.hu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Nicolae Ceaușescu a avut în perioada în care s-a aflat la conducerea partidului și statului român parte de mai multe tragedii. Unele au fost generalizate, precum inundațiile din 1970, altele petrecute din nepăsare, ignorarea măsurilor, neglijență umană. Ne referim, în cele ce urmează la perioada 1967-1971. Evident, dacă la început, s-a permis mediatizarea, după „Tezele din Iulie” (1971), acestea au fost trecute sub tăcere. Exista o rubrică în ziare , „Fapt Divers”, existau anumite publicații precum cele ale Ministerului de Interne, însă acestea aveau o circulație relativ limitată. Cum, la televizor, treptat, emisia va fi redusă la câteva ore zilnic, știrile vor circula mai mult pe cale orală. Purtătorii lor erau cei care călătoreau dintr-o regiune în alta a țării.
Regimul lui Nicolae Ceaușescu și tragedia din 6 august 1967 de pe Lacul Tei din Capitală
La 6 august 1967, pe Lacul Tei, s-a scufundat bacul-catamaran „Haiducul”, o ambarcațiune de agrement improvizată. Cauza a fost înrăutățirea vremii. Scufundarea s-a produs din cauza supraaglomerării ambarcațiunii. Bacul făcea curse de agrement între două mici debarcadere, intern și extern ale Lacului Tei. Nicolae Ceaușescu era șeful Partidului Comunist Român. Prim Ministru era Ion Gheorghe Maurer.
Vizita de lucru în Capitală a preşedintelui Nicolae Ceauşescu (1979). sursa: Fototeca online a comunismului românesc cota 72/1979
Când mai aveau câțiva metri, din cauza apei învolburate și a lipsei de stabilitate a bacului, cauzată de cei de pe platformă, bacul s-a răsturnat.Securitatea și Miliția, evident, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu au mușamalizat cazul. Informațiile au ajuns la Viena, pentru că diplomații străini de la București au transmis ce auziseră. Ar fi murit 100 de oameni susțineau sursele de la Viena. Realitatea, aflată după Revoluție a fost că s-ar fi înecat peste 50 de persoane, deși comuniștii au dat cifra de 24, evident în raportările interne.
Regimul lui Nicolae Ceaușescu și accidentul feroviar de la Bucerdea, 7 octombrie 1968
Nicolae Ceaușescu era în 1968 în toată presa internațională. Succesul vizitei lui Charles de Gaulle, condamnarea intervenției trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia îi sporiseră faima. Toate acestea au fost însă urmate de o tragedie feroviară. În stația CFR Bucerdea (localitatea Bucerdea Grânoasă, județul Alba), s-a produs cea mai mare tragedie feroviară din comunism. Sau cel puțin, singura de care s-a știut. Era 7 octombrie 1968.
Conducători de partid şi de stat în vizită de lucru pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră.(6.VIII.1979). sursa: Fototeca online a comunismului, cota 117/1979
Dezvoltarea industriei și extinderea circulației feroviare au dus la o exploatare intensivă a rețelei de căi ferate, a materialului rulant. Evident, instruirea personalului s-a făcut în ritm alert, iar controalele nu se prea făceau. Asta pentru că mulți demnitari comuniști foști ilegaliști făcuseră parte din CFR. Nu degeaba, CFR s-a numit „A Doua Armată”.
Impiegatul de mișcare Teodor Petrișor și acarul Alexandru Cristea au comis o eroare care s-a dovedit tragică. Era ora 6 dimineața. În stația CFR Bucerdea, (haltă feroviară) era staționat Personalul 3340, plin peste limită cu muncitori, navetiști dar și cu elevi care circula către Blaj. În termeni populari i se spunea „Școlărița”. Linia ferată lega Teiuș de Brașov. Începuse practica de toamnă, o dată cu școlile. O dispoziție radio primită de impiegat preciza că personalul trebuia să aștepte trecerea de la Blaj, venind dinspre Cluj a Acceleratului 303 Satu Mare-București. Fiind restricții din cauza lucrărilor pe linii, regula impunea trecerea trenurilor de rang superior pe liniile deschise. Celelalte, de rang inferior să le aștepte în stațiile de traseu cele mai apropiate,
Nicolae Ceaușescu. Sursa foto: comunismulinromania.ro
Condamnări grele și pagube însemnate
Impiegatul Teodor Petrișor a arătat paleta verde mecanicului Personalului, deși știa că avea ordin să îl rețină la linia 2 în stație. Între timp, impiegatul și-a părăsit postul și a cinstit vin într-un sat din apropiere cu socrul lui. Și-a amintit de eroare dar era prea târziu. Nici acarul Alexandru Cristea nu a sesizat, deși trebuia să știe care tren trebuia să aibă cale liberă. El a estimat greșit că ambele trenuri „vor face cruce” (exprimarea personalului CFR pentru intersecții feroviare n.a.) la Crăciunel. Așa se face că între stațiile Cistei și Crăciunel (între se afla Halta Bucerdea), cele două trenuri; Personalul 3340 și Acceleratul 303 s-au ciocnit în plin. Au fost implicate locomotiva 324 724 (Depoul Teiuș) aflată la tracțiunea Personalului și locomotiva Diesel 060-DA-328 (Depoul Brașov), aflată la tracțiunea Acceleratului. Au murti 22 pasageri, au fost răniți 72. Au fost distrugeri de material rulant.
Televizarea procesului la Teius. În accident a murit un fost delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918
Pagubele materiale au fost de 11 milioane lei. Academicianul Emil Petrovici (1899-1968), reputat lingvist, fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a murit în acel accident feroviar. Procesul s-a desfășurat, televizat de către TVR în Gara Teiuș.
În sala de așteptare principală a Gării, structurile de partid au mobilizat 1000 lucrători CFR. Halta Bucerdea a fost desființată ulterior, ca urmare a unor activități de modernizări ale căilor ferate. Se va trece la dublarea căii ferate.
Impiegatul Teodor Petrișor a fost condamnat la moarte, iar acarul Alexandru Cristea a fost condamnat la 25 ani de închisoare. Ulterior, instanțele au comutat pedeapsa lui Teodor Petrișor la detenție pe viață. Va fi eliberat însă după 18 ani.
Certej, 1971, un complex de factori care au dus la tragedie
Ziua de vineri 29 octombrie 1971 nu anunța nimic rău, pentru localitatea minieră Certej din Hunedoara. Nicolae Ceaușescu avusee parte de un an cu multe realizări interne și internaționale. Ultimul dezastru care lovise România fusese reprezentat de indundațiile din 1970.
În dimineața de vineri spre sâmbătă, adică pe 30 octombrie 1971, la ora 4.55 dimineața, s-a produs un dezastru. Aici, exista un iaz de decantare care funcționa din 1936. Pentru că, în anii de exploatare s-au depus materiale diferite, s-au creat elemente de densitate diferită. Acest fapt a determinat lipsa consistenței și apariția de falii. În mod ciudat, lângă acel iaz de decantare, autoritățile construiseră blocuri de locuințe, fără măsuri de protecție civilă.Digul, presat ca urmare a presiunii din interior, a cedat și pste 300.000 de metri cubi de steril, în 15 minunte au rupt barajul .
Proporțiile dezatrului au fost apocaliptice. Au fost rase 6 blocuri (fiecare avea câte 25 apartamente), un cămin de nefamilişti cu 30 camere, Au fost afectate și 24 de gospodări individuale, aflate în calea dezastrului. Au murit 89 de oameni (7 dispăruți, fiind înregistrate doar 82 acte de deces), în marea lor majoritate copii. Au fost 76 de răniți. Comisia politică, administrativă a găsit cauze obiective, în spiritul timpului, adică instabilitatea haldei de steril. În presă, s-au anunțat numai 48 morți pentru a nu se declara doliu național. Culmea este că anterior dezastrului, o comise de control declarase că iazul era sigur și că digul era stabil. În acel an, se celebrase vechimea de 225 ani a exploatării miniere.
Nicolae Ceausescu sursa foto. EVZ
Dezastre antropice trecute sub tăcere mediatică
Dezastrul de la Certej a fost evident, un dezastru antropic, adică s-a produs ca urmare a eploatării ineficiente a unei structuri create de mâna omului și ca urmare a urbanizării zonei care era în mod natural expusă pericolului care nu a fost luat în calcul, atunci când au fost construite blocuri. Cum fuseseră date „Tezele din Iulie” în 1971, a devenit evident de ce acest dezastru nu s-a mediatizat.
Inundațiile din 1975 și marele cutremur din 4 martie 1977 au fost prezentate pentru că anvergura distrugerilor a fost prea mare. În rest, multe dezastre, inclusiv naufragii vor fi trecute sub tăcere din punct de vedere mediatic.
Recomandările noastre
