Volumul de debut al lui Juan Pablo Villalobos, "Fiesta în bârlog", a făcut înconjurul lumii şi a fost şi premiat, în mai puţin de un an. Cel care a pus pe foaie povestea a explicat pentru EVZ cât de greu i-a fost să prezinte viaţa unui copil, închis într-un palat al drogurilor.
Juan Pablo Villalobos, autorul cărţii publicate la noi de Curtea Veche Publishing, spune că romanul de dimensiuni mici i-a luat "cinci luni de scris plus doi ani de corectură".
În puţin peste 100 de pagini, scriitorul adună un traficant de droguri, un profesor, un copil, o femeie de serviciu, ocazional şi oameni politici, "cadavre" sau prostituate, într-un palat "dotat" şi cu o grădină zoologică. Tochtli, fiul celui mai mare interlop Mexican, îşi duce viaţa izolat în palat, dorindu-şi să se joace cu o specie de animale pe cale de dispariţie. "În «Fiesta în bârlog», am lucrat cu clişee şi stereotipuri despre lumea drogurilor, aspecte care, din nefericire, se regăsesc în inconştientul colectiv al mexicanilor. Ceea ce chiar am făcut (din punct de vedere al documentării - n.r.) a fost să urmăresc îndeaproape ştirile, în timp ce scriam la roman", ne-a explicat Villalobos.
EVZ: Cum ţi-a venit ideea unei cărţi scrise din perspectiva fiului unui mafiot?
Juan Pablo Villalobos: Căutam o voce narativă care să mă "prindă", care să mă seducă şi, în acelaşi timp, să îmi dea un ritm de scriere. Am încercat să povestesc din alte perspective - vocea lui Yolcaut, tatăl lui Tochtli, vocea lui Mazatzin, profesorul său, dar nu funcţiona. În timp ce mă "luptam" în această căutare, brusc, a apărut prima frază din carte, cu vocea lui Tochtli: "Unele persoane spun că sunt avansat". În această frază era încapsulat întreg tonul narativ din roman. M-am convins de acest lucru atunci când mi-am dat seama că perspectiva unui copil îmi permitea să nu cad în zona moralismelor, să fac acea combinaţie între inocenţă şi cruzime, ceea ce e amoral.
Ai trăit în Mexic, locul unde se întâmplă acţiunea din carte. Ce e real despre Mexic şi ce e ficţiune?
Niciun volum de ficţiune nu se poate apropia de realitatea mexicană: o ţară aspră (îl avem pe omul cel mai bogat din lume şi milioane de persoane în mizerie), incorectă, cu o clasă politică coruptă în întregime, un sistem judiciar ratat… Şi, de parcă asta ar fi fost puţin, vecinii noştri din nord sunt cei mai mari consumatori de droguri din lume. Dacă aduni toate astea, deja poţi vedea rezultatul.
Care e povestea hipopotamilor pitici din Liberia pe care şi-i dorea Tochtli?
Hipopotamii sunt animalele mele favorite, mereu m-au fascinat. Încă de la început vroiam să scriu povestea unui copil care are o dorinţă absurdă şi s-a gândit că şi-ar dori un hipopotam ca mascotă. Apoi, am citit un raport ONU despre speciile cele mai ameninţate de pe planetă şi acolo apărea hipopotamul pitic de Liberia. Mi s-a părut că era ca un pariu dus la extrem, un copil care îşi dorea un animal pe cale de dispariţie. În plus, în spaniolă denumirea "hipopotam pitic de Liberia" are o muzicalitate aparte.
În circa un an, cartea a fost tradusă în 10 limbi şi ai fost şi premiat.
Am început să scriu la "Fiesta în bârlog", care e prima mea carte publicată, când aveam 33 de ani. La 18 ani după ce am scris prima poveste şi după ce studiasem cinci ani literatura spaniolă şi doi ani doctoratul în teoria literară, sunt un lector vorace de 14 ani. Pentru mine a fost un proces foarte lung. Sunt cărţi care ajung bestseller-uri, deşi nu sunt de calitate. Şi mai sunt şi cărţile care îl fac pe cititor să simtă.
De ce are nevoie un volum pentru a ajunge cunoscut pe plan internaţional? Presupun că există aspecte legate de marketing, aspecte literare şi, cel mai important, felul în care este primită. Am o părere, ca lector, nu ca scriitor. Cred că sunt cărţi care depăşesc frontierele, pentru că au capacitatea de a comunica cu cititorul, fără a conta originea sa ori cărţile citite până atunci. Cunosc scriitori mexicani excelenţi cărora le-a fost greu să fie competitivi în afara ţării, pentru că propunerea lor însemna un dialog despre tradiţia literară şi cultura mexicană. Pentru un cititor din afara Mexicului e dificil să pătrundă în aceste cărţi. Cazul bestsellerurilor este unul aparte: divertismentul pe care îl oferă, cum spunea César Aria, un scriitor pe care îl admir mult: "există cărţi pentru oamenii cărora nu le place să citească". În ceea ce priveşte "Fiesta în bârlog", îmi place să recunosc că am avut norocul uriaş de a conta pe edituri excelente şi traduceri magnifice. Plănuieşti să promovezi romanul şi în alte ţări? Am avut ocazia să călătoresc mult la festivaluri, târguri de carte, bienale, etc. în Germania, Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Spania, Mexic, Brazilia… Acum mă îmbarc într-o serie de călătorii în SUA, Franţa, Elveţia, Spania, Mexic… Sper să fiu invitat şi în România. Vreau să merg la Slatina, unde s-a născut dragul meu Eugene Ionesco.
Recomandările noastre
