Loialitatea electoratului rusesc față de elita aflată la guvernare s-a menținut mulți ani nu doar pe distribuirea veniturilor brute, ci și pe trauma post-sovietică, pe reproducerea imaginii post-imperiale a lumii.
În această imagine Moscova rămânea centrul spre care tindeau fostele republici ale URSS care nu aveau capacitatea să supraviețuiască fără Rusia. Orice procese centrifuge din Ucraina, Georgia sau Republica Moldova erau percepute ca niște intrigi ale Americii și ale Europei, care vor să împiedice tinerele state să se dezvolte în direcția pro-rusă, firească pentru ele.
Puterea Rusiei în zona influenței sale geopolitice nu a fost pusă la îndoială.
Acum este greu de înțeles care este modalitatea de manifestare a acestei puteri și acestei influențe. Dacă puterea rusă se menține consecvent pe ciocnire, atunci nu este în măsură să oprească conflictul real.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dacă însă se află de partea cuiva, reiese că aceasta este o alegere fără perspectivă a figurii sau a elitei, ca să nu spunem mai mult, cu legitimitate problematică.
Alegătorul rus a fost învățat ani de zile că agenda de politică externă este într-atât de importantă încât uneori pentru ea merită să uităm de problemele interne. Cu toate acestea terenul posibilelor succese ale Rusiei se reduce vertiginos.
Electoratul, alarmat de coronavirus, care și-a pierdut parțial încrederea în guvernare din cauza reformei pensiilor, nu-și găsește acum liniștea nici în politica externă. Imaginea post-sovietică a lumii, în care Moscova a însemnat atât de mult, se prăbușește dinaintea tuturor, iar pașii greșiți și starea de neputință în situațiile de conflict nu fac decât să sublinieze acest lucru.
Sursa: Rador. Traducerea: Silvia Nicolau
Recomandările noastre
