Tratatul din 2001 constituie o bază trainică pentru legăturile bilaterale.
La ședința Clubului „Valdai”, președintele Vladimir Putin a afirmat că, deși Rusia nu are nevoie de o alianță militară cu Republica Populară Chineză, Moscova nu exclude așa ceva. Teoretic, își foarte imagina foarte bine acest lucru.
Beijingul, bineînțeles, nu a trecut cu vederea această remarcă și a confirmat faptul că nimeni nu trebuie să scoată din calcul varianta unor legături bilaterale în care Federația Rusă și China își acordă reciproc ajutor militar împotriva unui dușman comun. Ar fi o naivitate să ne gândim că afirmațiile lui Putin au fost o improvizație. Comentatorii străini au remarcat faptul că înainte de a rosti tirada care a generat o largă rezonanță internațională, președintele Rusiei și-a asigurat reacția binevoitoare a Beijingului.
Se pune întrebarea: care este motivul pentru care ideea ridicării legăturilor dintre cele două țări la nivelul unei alianțe militare a fost făcută cunoscută acum? Răspunsul este evident. Rusia și China sunt supuse celei mai puternice presiuni din partea Statelor Unite ale Americii.
Împotriva Moscovei sunt puse în mișcare sancțiuni, este acuzată de amestec în alegerile americane, de folosirea armei chimice pentru a-l otrăviri pe opozantul Aleksei Navalnîi, de persecuțiile în țară împotriva celor care gândesc altfel. Iar China este cea de-a doua economie de pe Planetă, pe care Washingtonul o consideră principala amenințare la adresa poziționării lor ca putere mondială dominantă.
Așadar, Moscova și Beijingul sunt tovarăși la nefericire. Însă în Occident sunt puțini experți care consideră că o ceartă cu Rusia s-ar putea transforma într-o ciocnire militară. Nimeni nu are de gând să pună la cale un incendiu mondial din cauza Ucrainei sau a Siriei. Occidentul, în persoana Alianței Nord-Atlantice, nu lansează Rusiei o provocare letală.
Nu este în joc existența Rusiei ca stat independent, ci menținerea la putere a conducerii militare cekiste (aluzie la poliția secretă sovietică Cheka - n.red.). Aceasta susține că țara, căreia îi revine mai puțin de 2% din PIB-ul mondial, în valoare nominală, trebuie să rămână neapărat o mare putere. Și de aceea aruncă resurse în aventuri ba în Libia, ba în Republica Central Africană.
China este în altă situație. Pentru ea Taiwanul este pământ chinezesc. În condițiile în care SUA sporesc livrările de armament în insulă, țin acolo consilieri militari și trimit în mod regulat nave în Strâmtoarea taiwaneză, pericolul unui conflict militar între cele două puteri a crescut dramatic. Tensiunea nu scade nici în Marea Chinei de Sud, unde SUA desfășoară demonstrații militare pentru a împiedica expansiunea Beijingului.
Da, Rusia și China au un potențial adversar comun. Însă gradul de pericol care vine din direcția acestuia nu este același. Din punct de vedere istoric, Rusia a fost și rămâne parte a Europei. Valorile europene, democrația, libertatea cuvântului, respectul pentru drepturile omului și pentru cetățenii Rusiei nu sunt cuvinte goale.
Se pune întrebarea pentru ce să ne legăm cu niște legături stricte de o țară imensă, care împărtășește alte canoane, amestecate în învățăturile marxismului și confucianismului?
Cu atât mai mult cu cât există un precedent nereușit - Tratatul sovieto-chinez de prietenie, alianță și ajutor reciproc din 1950, care și-a încetat valabilitatea în virtutea dezacordurilor ideologice dintre Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Partidul Comunist Chinez. S-a ajuns chiar până la ciocniri armate izolate la sfârșitul anilor 1960.
Noua Rusia și China, eliminând componenta ideologică din relațiile dintre ele, au restabilit colaborarea prietenească, care evoluează pe baza Tratatului de bună vecinătate, prietenie și colaborare din 2001. Părțile s-au obligat să respecte reciproc alegerea căii de dezvoltare a celeilalte, să acorde sprijin în problemele legate de apărarea unității de stat și de integritate teritorială.
În cazul apariției unei amenințări la adresa păcii sau a unui pericol de agresiune, Moscova și Beijing intră imediat în contact și au consultări. În lumina prevederilor acestui tratat, pare redundant și nechibzuit să fie încheiat un nou pact militar. Acesta ar pune cruce democratizării Rusiei.
Traducerea Silvia Nicolau, RADOR