Nimeni nu poate spune în acest moment cum se va termina războiul din Ucraina. Thomas L. Friedman prezintă în cotidianul în New York Times, trei scenarii posibile pe care le denumește astfel: „dezastrul în toată regula”, „compromisul murdar” şi „mântuirea”. Primul implică distrugeri masive în Ucraina, al doilea, cedarea de teritorii către Rusia, iar ultimul, înlăturarea lui Putin.

Primul dintre scenarii se derulează chiar acum sub ochii noștri. Armata rusă atacă cu furie orașe fără să țină cont de viețile civililor. Și nu se știe când și dacă se va opri.

„Putin pare dispus să ucidă atâţia oameni şi să distrugă atâta infrastructură câtă ar fi nevoie astfel încât să radă Ucraina ca stat independent şi cultură, şi să-i spulbere conducerea. Este un scenariu în care Rusia ar comite crime de război la o scară care n-a mai existat de la nazişti.

Cu fiecare zi în care Putin refuză să se oprească, suntem mai aproape de porţile iadului: cu fiecare dovadă a brutalităţii lui Putin va fi tot mai dificil ca lumea să-şi ferească privirea. O intervenţie riscă să aprindă primul război implicând arme nucleare în inima Europei. În acelaşi timp, a-l lăsa pe Putin să facă Kievul praf şi pulbere şi mii de morţi - aşa cum a cucerit Alep (Siria) şi Groznîi (Cecenia) - i-ar da posibilitatea să creeze Afganistanul european, revărsând refugiaţi şi haos.

Maniera în care Putin a plănuit totul, având prea puţin în vedere cum să termine războiul, este înfricoşătoare. Apetitul lui Putin depăşeşte cu mult simpla dorinţă de a păstra Ucraina în afara NATO.

Putin a semnalat că, în măsura în care SUA şi aliaţii săi ar încerca să-i stea în cale - sau să încerce să-l umilească cum au făcut cu Rusia la sfârşitul Războiului Rece - este gata să ne surclaseze în sălbăticie. Sau, aşa cum a avertizat înainte să-şi plaseze forţele nucleară în alertă ridicată, ar trebui ca toţi cei ce i se pun de-a curmezişul să se pregătească de „consecinţe cum nu aţi mai văzut”. Adăugaţi la astea rapoartele ce-i pun la îndoială starea psihică şi aveţi un cocktail terifiant“, scrie Thomas L. Friedman în New York Times.

Compromisul murdar

Cel de-al doilea scenariu, după cum spune și numele, implică un compromis din ambele părți. Rusia ar fi de acord să se retragă, dacă Ucraina va ceda provinciile sepratiste și va promite ferm că nu va intra în NATO

„Armata şi poporul ucrainean ar izbuti să reziste suficient de îndelungat „blitzkrieg-ului” rus, în timp ce sancţiunile economice ar începe să rănească profund economia lui Putin, astfel încât ambele tabere să se simte obligate să accepte un compromis.

În linii mari, acesta ar fi următorul: în schimbul încetării focului şi retragerii trupelor ruse, Ucraina să cedeze enclavele estice aflate de facto sub controlul Rusiei şi să se angajeze să nu se alăture niciodată NATO. În plus, SUA şi aliaţii săi ar accepta anularea tuturor sancţiunilor impuse recent.

Scenariul este puţin în probabil, fiindcă ar presupune ca Putin să admită incapacitatea de a-şi împlini viziunea reabsorbirii Ucrainei în patria-mamă, după ce a plătit deja scump în termeni de economie şi pierderi ale soldaţilor. Totodată,  Ucraina ar trebui să cedeze teritorii şi să se împace cu faptul că ar fi pentru totdeauna un pământ al nimănui aşezat între Rusia şi restul Europei - deşi şi-ar putea păstra nominal independenţa. Şi ar mai presupune ca toţi să neglijeze faptul că Putin nu e nicidecum de încredere să lase în pace Ucraina“, mai scrie Thomas L. Friedman.

„Mântuirea” prin răsturnarea lui Putin

Al treilea scenariu presupune o revoltă a rușilor care să ducă la înlăturarea lui Vladimir Putin. „Ultimul şi cel mai improbabil scenariu, dar şi cel mai fericit, ar fi ca poporul rus să demonstreze acelaşi grad de vitejie şi angajament pentru propria libertate precum poporul ucrainean şi să livreze mântuirea tuturor răsturnându-l pe Putin.

Mii de ruşi ies în stradă să protesteze faţă de războiul dement al lui Putin, cu riscul propriei siguranţe. Deşi este mult prea devreme să spunem sigur, opoziţia lor ne face să ne întrebăm dacă nu cumva bariera fricii se rupe şi dacă o mişcare de masă ar putea fi cea care ar încheia în cele din urmă domnia lui Putin.

Viaţa ruşilor e perturbată deja în multiple feluri, de la majore la mărunte. Fiecare rusde rând va trebui să plătească pe termen nedeterminat noua „taxă Putin” -  adică  preţul luxului de a-l avea drept preşedinte. Pentru că asta înseamnă efectele acumulate ale sancţiunilor lumii civilizate. Chiar şi după ce Banca Centrală a Rusiei a închis bursa şi a crescut dobânda de referinţă la 20%, rubla s-a depreciat cu circa 30% faţă de dolar şi valorează acum sub un cent american“, mai scrie Thomas L. Friedman.