Asistând Alexandra la chinurile îngrozitoare la care era supus Sfântul Gheorghe și cum acesta, prin grija lui Dumnezeu, scăpa din ele viu şi sănătos, s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce aducea jertfă idolilor, şi a mărturisit că este creștină.

Dioclețian a aruncat-o imediat în temniță și a poruncit să fie ucisă împreună cu Sfântul Gheorghe.

Înștiințată de hotărârea bărbatului ei, Alexandra a căzut în rugăciune fierbinte, iar Dumnezeu s-a îndurat de ea și i-a luat sufletul pe loc.

Apolo, Isachie şi Codrat, trei dintre slugile împărătesei Alexandra, văzând că aceasta a dispreţuit măririle împărătești și pe soțul cel idolatru, și, din iubire pentru Hristos, a murit pentru El, s-au convertit și ei.

Deci, înfăţişându-se înaintea lui Dioclețian, l-au acuzat că este călcător de lege și sălbatic, nefiindu-i milă nici măcar de femeia sa, mama copiilor săi.

Mâniindu-se împăratul, a poruncit să fie aruncați în închisoare, și toată noaptea s-a gândit cu ce fel de moarte să-i ucidă.

Dimineaţa, scoţându-i din temniţă, a poruncit decapitarea lui Codrat, iar Apolo şi Isachie, să fie lăsați să moară în temniță.

Aceștia și-au dat sufletele peste câteva zile.