Neînvins în lumea artelor marţiale, învins de boală. Destinul luptătorului perfect cu ochi albaştri | VIDEO

În Japonia, i-a fost dat numele de "Blue-Eyed Samurai", chiar dacă a avut ochi căprui. El a fost singurul luptător K-1 din afara Japoniei recompensat cu titlul de onoare "Samurai" de către fondatorul K-1, Kazuyoshi Ishii.

Era recunoscut pentru lovitura sa cu piciorul, considerată ca fiind "ca un topor". Decedat în anul 2000, elveţianul Andy Hug a rămas în istoria K-1-ului drept "întruchiparea luptătorului perfect". În Japonia a rămas cunoscut sub numele de "Tornado Hug", deoarece se spunea că nici un avion de vânătoare n-ar putea efectua loviturile cu aceeaşi perfectiune! Între fotbal şi karate Andy Hug s-a născut pe 7 septembrie 1964 în Zurich. Elveţianul nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, un fost legionar care a murit în circumstanţe misterioase în Thailanda. Hug a fost crescut de bunici, împreună cu fratele şi sora sa, în localitatea Wohlen. Bunicul său a murit când Andy era încă la şcoală, fiind unul dintre cele mai grele momente ale copilăriei sale. Elveţianul a început la vârsta de 6 ani cu fotbalul, iar mai târziu a ajuns şi în naţionala Elveţiei. Când avea 11 ani a intrat pentru prima dată în sala de karate. Chiar dacă bunicul său s-a opus, Andy a continuat să se ducă la antrenament. Doi ani mai târziu şi-a demonstrat calităţile, câştigând câteva competiţii pentru începători. Elveţianul a fost nevoit să aleagă între fotbal şi karate. La vârsta de 15 ani a renunţat la fotbal şi în acelaşi an a câştigat primul titlu naţional, fiind şi selectat pentru lotul Elveţiei de Kyokushinkai. În 1983, Andy participa la Campionatele Mondiale de karate, fiind în măsură să ajungă la vârsta de 16 ani finalist. El a participat la cel de-al doilea campionat mondial în 1987. În semifinale, Andy l-a învins pe adversarul lui, Akira Masuda, şi pentru prima dată în istoria Kyokushinkai, un luptător din afara Japoniei a luat parte la finală. Răpus de leucemie Încă din 1988, Andy a devenit antrenor pentru echipa naţionala a Elveţiei. În 1991 s-a decis să concureze pe cont propriu, iar la sfârşitul anului a fost contactat de Kazuyoshi Ishi. Andy a acceptat oferta japonezului şi a început să lupte în Cupa Seido Kaikan. În 1993 a intrat în circuitul K-1, devenind un star în Japonia. Asociaţia Seidokai, în frunte cu Kazuyoshi Ishii, fondase K-1 în 1993. În 1994 Andy promovat primul său K-1 Fight Night la Hallenstadium din Zurich, care a format o punte de arte marţiale intre Japonia si Europa. "Micuţul" de 1.80 metri şi 95 de kilograme a reuşit surpriza în 1996: Hug a reuşit să câştige piramida de la Yokohama şi a devenit campion K-1 după 3 victorii cu Van Der Merwe, Ernosto Hoost şi Mike Bernardo. Lupta a fost viaţa lui În următorii doi ani, olandezii i-au luat visul de a câştiga un nou titlu. Ernesto Hoost în 1997 şi Peter Aerts în 1998 l-au invins pe Andy în finala K-1. După finala pierdută cu Aerts, Andy Hug a mai luptat 2 ani, reuşind 9 victorii în 10 lupte. Pe 7 august, cu 17 zile înainte să moară, elveţianul a avut ultimul meci în K-1: victorie cu Nobu Hayashi prin KO în prima rundă. Pe 24 August, Andy a murit pe neasteptate din cauza leucemiei. Aceasta tragedie a venit repede şi a lăsat întrebări fără raspuns atât pentru cei care l-au iubit, cât şi pentru fanii luptelor marţiale. În ziua decesului, presa avea să titreze: "Lupta a fost viaţa lui". În cei 7 ani de activitate în circuitul K-1, Andy Hug obţinuse 38 de victorii şi fusese învins doar de 9 ori. A fost incinerat şi cenusa sa a fost depusă în cimitirul din templul Hoshuin în Kyoto, Japonia… <iframe width="630" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/3qNHESSAgAU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="630" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/GZzVjKwAtu0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>