Negociatorii UE și Marea Britanie au finalizat a doua rundă de negocieri. Bruxellesul și Londra se acuză reciproc pentru progresele slabe realizate. Jurnaliștilor francezi de la Le Point li se pare că britanicii trag de timp și mizează pe prăbușirea UE. Dincolo de aceste speculații, un lucru e sigur, e din ce în ce mai improbabil un accord. Cu atât mai mult cu cât UE insistă ca Marea Britanie să se supună unor reguli stricte, de parcă ar fi încă în Uniune.
“Strategia stagnării la care recurge Boris Johnson în cadrul negocierilor post-Brexit ridică temeri că el mizează pe prăbuşirea europeană.
Șederea lui Boris Johnson la terapie intensivă nu i-a modificat hotărârea de a depăși apărarea Uniunii Europene în negocierea relațiilor viitoare.
Timpul pierdut din cauza crizei Covid-19 pune presiune pe negociatorii Michel Barnier și David Frost, ambii abia recuperați de această boală. Săptămâna negocierilor care s-a încheiat este "dezamăgitoare", potrivit cuvintelor negociatorului european.
Dezacordul rămâne foarte larg (în afară unei convergențe asupra nuclearului). Pentru a spune lucrurilor pe nume, Boris Johnson nu dorește să se angajeze ferm în legătură cu principiul regulilor de concurență echilibrate ("condiții de egalitate"), chiar dacă a făcut acest lucru în declarația politică care însoțea acordul de retragere.
El nu intenționează să se alinieze dreptului european al concurenței (care reglementează și interzice ajutoarele de stat) și dumpingului fiscal.
De asemenea, nu mai dorește să grupeze conținutul acestui parteneriat într-un acord unic supus unei singure guvernări, dar preferă să stabilească mai multe acorduri separate, având fiecare propriul său mecanism de guvernare. "Acest lucru ar duce la complexități și la o lipsă de transparență", răspunde Michel Barnier.
Pe 18 martie, Uniunea Europeană a pus pe masă un proiect de acord complet (peste 350 de pagini). Ca răspuns, Marea Britanie a trimis câteva texte fragmentate, dar a cerut confidențialitate.
Atât de mare, încât Michel Barnier nu poate comunica contra-propunerile britanice... Johnson a pus efectiv coatele pe exemplarul său.
De asemenea, premierul britanic nu vrea să continue să recunoască Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau predominanța Curții de Justiție a UE în interpretarea regulilor inspirate de dreptul european.
Pentru Barnier, această poziție are o consecință directă: în acest caz, Regatul Unit nu poate beneficia de un schimb de date cu caracter personal al cetățenilor europeni. Garanțiile nu ar exista...
Cooperarea judiciară și poliția ar fi, de asemenea, grav compromise. Acestea sunt "limite grave ale parteneriatului nostru viitor".
În cele din urmă, Uniunea Europeană a stabilit un acord pe termen lung în domeniul pescuitului ca o condiție prealabilă. Fără aceasta, Regatul Unit nu va putea conta pe accesul la piața unică europeană cu zero impozite și tarife zero. O ofertă excepțională, având în vedere legăturile de interdependență țesute cu Regatul Unit din 1973.
"Dacă nu există un acord privind pescuitul, nu va exista niciun acord comercial", avertizează Michel Barnier. "Trebuie să fie clar ca lumina zilei pentru Marea Britanie".
În plus, acordul de retragere care va intra în vigoare pe 1 ianuarie nu a progresat în paralel. Comitetul mixt care urmează să reglementeze punerea în aplicare a controalelor sanitare și fitosanitare în Marea Irlandei tergiversează.
"Regatul Unit nu progresează", remarcă Michel Barnier, care lucrează pe acest aspect cu comisarul Maros Sefcovic.
Pe scurt, "BoJo" adoptă strategia "stagnării", știind că cronometrul se apropie cu viteză maximă de data de 30 iunie. Aceasta este ziua limită până la care părțile trebuie să convină în comun dacă va fi extinsă sau nu perioada de tranziție care se încheie pe 31 decembrie.
Au rămas doar două runde de negocieri înainte de această dată, 11 mai și 1 iunie. Niciuna dintre părți nu dorește să solicite formal prelungirea, deoarece aceasta ar pune-o într-o poziție slabă. Dimpotrivă, Johnson i-a cerut lui David Frost să-i reitereze mesajul: "Marea Britanie va părăsi piața unică și Uniunea Vamală la 31 decembrie".
Este doar o tactică? Sau Johnson se gândeşte cu adevărat să părăsească UE chiar și fără acord. Consecințele economice negative vor fi oricum inevitabile. Acordul de parteneriat doar le-ar atenua, nu le-ar elimina.
În contextul crizei economice globale, Johnson pariază că europenii - deja încurcați în marasmul economic - vor crăpa în cele din urmă şi el va obţine şi untul şi banii pe unt. Fireşte, şi Marea Britanie va intra în criza economică.
Va avea insula Majestății Sale un spate suficient de solid pentru a rezista, știind că nu beneficiază de generozitatea BCE?
De altfel, la început, pariul "britanic global" al lui Johnson, și anume relansarea Regatului Unit în comerțul internațional (în afara UE cu Statele Unite și Commonwealth), părea să fi fost uitat din cauza încetinirii comerțului internațional, extrem de afectat cât timp virusul nu va fi învins printr-un vaccin sau tratament”...