Statuia lui Winston Churchill stă să cadă, mânjită și batjocorită, iar de pe un alt soclu Karl Marx rânjește fericit. Sunt convins că nu știați că unul din părinții comunismului este îngropat la Londra.

Mormântul lui Karl Marx se află în partea estică a cimitirului Highgate, din nordul Londrei, unde odihnește alături de soție și alți membrii ai familiei. Are ditamai monumentul, format dintr-un bust mare în bronz așezat pe un piedestal din marmură. Piedestalul este înscris cu citate din Marx, inclusiv, cuvintele finale ale Manifestului Comunist, „Proletari din toate țările, uniți-vă”.

O ironie a istoriei, cu gust de lămâie, ne înconjoară astăzi. Din Statele Unite ale Americii, până în Europa, neo-marxismul, sau progresismul cum i se spune politically correct, trăiește o perioadă de glorie. În 1989, conducătorii URSS au văzut cum statuile lui Lenin & Co. dispar din Europa de Est, dărâmate de furia unei mulțimi sătulă de mizerie. Acum se întâmplă exact invers. Dacă nu aș avea îndoieli asupra capacității reale de diversiune a FSB, aș spune că asistăm la o operațiune sofisticată de manipulare indusă de la Kremlin. Dar fiind vorba de Statele Unite ale Americii mi-e greu să cred asta.

Revenind la comparația de mai sus, mi se pare emblematic pentru tipul de ipocrizie politică care domină societatea occidentală faptul că asistăm la asemenea momente, în care unii se întreabă dacă omul care a salvat Marea Britanie de nebunia lui Adolf Hitler este mai prejos decât cel care a pus bazele teoretice ale unui sistem opresiv care a dus la moartea a milioane de oameni. Poate că o să spuneți că Karl Marx era doar un filosof, așa că vă întreb dacă Vladimir Ilici Lenin intră în aceeași categorie? Sunt sigur că nu știți că protectorul lui Stalin, responsabil de milioane de persoane trimise în Gulagul sovietic, sau în lagărele de muncă de pe tot cuprinsul Europei de Est, are o statuie la Seattle, USA. Da, chiar în orașul Microsoft!

O statuie de care nimeni nu se atinge, în schimb în centrul orașului Seattle s-a instaurat o zonă autonomă, fără poliție, condusă de liderul unei grupări infracționale.

Comparația care mi-a venit în minte a fost cea cu Revoluția din Octombrie, anul 1917, când Lenin răstoarnă guvernul legitim și instaurează dictatura proletariatului. Cu consecințele istorice pe care noi, est-europenii le-am simțit timp de trei generații. Apoi m-am gândit la Revoluția Culturală a lui Mao Zedong, o bătălie pentru putere în interiorul Partidului Comunist Chinez, care a durat din 1965 până în 1976. Puteți alege ce exemplu vreți, după cum puteți sesiza Istoria este generoasă, dar în esență rămâne un singur lucru. Toate aceste mișcări sociale au fost folosite de politicieni pentru a-și consolida puterea.

Acest lucru se întâmplă astăzi în SUA. Democrații, prin primari, guvernatori, lideri de opinie, ziariști, au pornit o campanie furibundă împotriva lui Donald Trump. Iar sloganul Black Lives Matter le folosește din plin, moartea tragică a lui George Floyd fiind bățul de chibrit de care aveau nevoie pentru a aprinde furia populară. Știați că Partidul Democrat a apărat sclavia, a pornit Războiul Civil, a fondat KKK și a luptat împotriva fiecărei legi majore de drepturi civile din istoria SUA din anii 1950-1960, susțin republicanii? Din acest amestec a ieșit o ideologie confuză care îi face pe cei denumiți Generația Z să conteste tot! Bineînțeles că perioada sclaviei și oprimării pe criterii rasiale nu are nimic demn de lăudat, oriunde în lume. Numai că Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Olanda sau Belgia, s-au dovedit țări capabile să evolueze, să integreze și să dea o șansă sutelor de milioane de emigranți care veneau cu speranța unei vieți mai bune. Ceea ce era o valoare fundamentală în democrația clasică, libertatea de exprimare, tinde să aibă o încărcătură negativă în vremurilea astea.

Civilizația occidentală a fost construită pe principii democratice, pe respectul față de opinia celuilalt, pe meritocrație, egalitate în drepturi, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât înlăturarea unor instituții vitale, schimbarea brutală a opticii asupra unor personaje istorice ca un prim pas spre nivelarea valorilor. Sunt sigur că în perioada următoare vom asista la forme noi de cenzură, la instaurarea unei noi Poliții a Gândirii. Va fi din ce în ce mai greu să te exprimi. Ne vom întoarce la perioada Gulagului, sau a lagărelor de reeducare chineze.

Dar nu numai asta se va întâmpla. Pe același criteriu, mergând la absurd, toți șefii de stat care au participat cu trupe la conflictele militare din ultimii 100 de ani, devin candidați la lada de gunoi a Istoriei. Doar au trimis oameni la moarte în apărarea unui ideal desuet. Credeți că nu se va ajunge aici? Înseamnă că nu vă dați seama ce resurse nebănuite are marxismul! Pardon, progresismul…

Sunt multe de spus, dar eu aș încheia propunând o altă variantă a sloganului amintit: All Lives Matter!