Săptămâna aceasta NATO a împlinit 75 de ani de existență. Mă număr printre cei care o spun, și asta e bine, chiar dacă mereu m-am identificat drept un luptător pentru pace, principiul călăuzitor al vieții mele profesionale, și ca apărător al idealurilor progresiste.
NATO - politicul decide răspunsurile militare
Deși e vorba de o organizație militară și cu toate că există o diferență uriașă între capacitățile celor 32 de state care o constituie, obiectivele ei sunt eminamente de apărare și astfel și trebuie să fie condusă: politicul decide răspunsurile militare.
Se ghidează după principiul unei alianțe între egali, o alianță care funcționează doar pentru că respectă interesele suverane ale țărilor membre. Este o instituție fundamentală pentru susținerea edificiului democratic care caracterizează partea noastră de glob.
Păstrarea libertății individuale și a drepturilor omului devenise o importantă preocupare după 1945, după cel de-al doilea război mondial – mai ales odată cu împărțirea Europei în două blocuri antagonice.
NATO după Războiul Rece
Odată cu sfârșitul războiului rece am intrat într-o perioadă de naivitate, crezând că pacea a devenit piesa-cheie în șahul politic european. Vladimir Putin - mai ales el - a venit însă să ne amintească faptul că Europa tunurilor, a împușcăturilor și a nebuniei războinice continuă să facă parte din filosofia de guvernare a unora.
Și că această viziune a relațiilor dintre state este inspirată de o interpretare imperialistă, retrogradă și nostalgică a intereselor marilor puteri, începând cu marea Rusie. Acest fapt l-a condus la agresiunile la adresa Georgiei, în 2008, și a Ucrainei, începând din 2014. Și la retorica războinică ce domină astăzi narațiunea produsă la Moscova, inclusiv în dezbaterile și în comentariile difuzate de vasta rețea de propagandă aflată în slujba ei.
Astfel, Federația Rusă a lui Putin a devenit o problemă bazată pe trei piloni: abundența de materii-prime, industria de război și propaganda împotriva democrațiilor occidentale.
NATO. Sursa foto: Facebook
Putin, amenințare pentru Europa
Acestea sunt ingredientele care îi permit regimului lui Putin să reprezinte o amenințare existențială la adresa restului Europei, precum și a țărilor din Asia Centrală. Și aici găsim justificarea consolidării NATO, în forma ei actuală și în limitele sale geopolitice. Putin ne amintește că NATO trebuie să se concentreze în mod fundamental pe protejarea Europei și a Atlanticului de Nord.
Este adevărat că Ucraina nu face parte din NATO și că, de aceea, un atac împotriva Ucrainei nu trebuie comparat cu nicio altă aventură războinică ce ar putea avea loc împotriva unui membru al Alianței. Nu trebuie să uităm însă că adesea conflictele încep prin preajmă, ca un test la adresa vecinătății. Ajutarea unui vecin nu este doar o datorie morală de solidaritate, ci și o investiție vitală în propria noastră liniște.
Europa democratică trebuie să-și regândească politica de securitate. Nu poate rămâne dependentă în esență de puterea și de politica americană. De asemenea, trebuie să iasă din fragmentarea actuală, îndeosebi în ce privește industria de apărare. Investițiile naționale trebuie să respecte un plan european care să ofere coerență și să integreze eforturile fiecăruia dintre aliați.
NATO și serviciul militar obligatoriu
Revenirea la serviciul militar obligatoriu este o dezbatere bună pentru a distra politicienii și comentatorii neexperimentați și care poate îi va interesa pe unii generali mai preocupați de cifre decât de aptitudini. Nu este modul corect de a privi vigoarea forțelor noastre armate. În războaiele de astăzi și din viitor, toți combatanții, începând cu soldații tineri, trebuie să fie specialiști tehnici cu înaltă pregătire.
Avem nevoie de specialişti mai curând decât de număr. Acest lucru necesită profesionalism, timp și resurse financiare. Mobilizarea în masă este un concept vechi, foarte pe placul lui Putin, care trimite valuri succesive de bărbați pe front, puțin mai mult decât buni de a fi decimaţi.
De aceea merge să-i caute în ţinuturile izolate ale Siberiei, cărora li se alătură tineri recrutaţi în mod mincinos din Nepal, din India, din Siria şi din alte ţări. Nu trebuie să mergem pe aceeași cale. Ucraina ne învață că trupele care contează sunt cele care știu să creeze instrumente tehnologice și să opereze dispozitive extrem de sofisticate.
Soldați NATO. Sursa Foto - Dreamstime
NATO și ajutorul pentru Ucraina
E îngrijorător să vedem întârzierea ajutorului pentru Ucraina. E mai mare decât vor să ne facă să credem. Cei răspunzători pentru aceste întârzieri și ezitări ne pun viitorul în pericol.
A venit vremea să le spunem să nu mai vorbească despre recrutarea de soldăţei timp de șase luni sau un an și să facă două lucruri esențiale: să asigure sprijinul militar vital și urgent destinat Ucrainei și să reechilibreze NATO, astfel încât brațul european să corespundă mai bine brațului american.
Este adevărat că nu vom avea o putere militară echivalentă, dar trebuie să facem mai mult și mai bine, cu o gândire modernă, capabilă să profite de noua eră digitală, de abundența de informații disponibile și de progresul foarte rapide din domeniul inteligenţei artificiale.
(Articol de Victor Ângelo, consilier pentru securitate internațională; fost secretar general adjunct al ONU, în Diario de Noticias; Traducerea: Iulia Baran, RADOR RADIO ROMANIA)