Nastratin Hogea este unul dintre cele mai cunoscute personaje satirice de origine orientală care și-a făcut loc în literatura română. Figură legendară a culturii turcești și a lumii islamice, el este înfățișat ca un înțelept cu un umor subtil, dar plin de învățăminte. Povestirile despre el sunt pline de paradoxuri și morale ascunse în anecdote aparent simple. În cultura românească este cunoscut în mare parte datorită lui Anton Pann. Personajul satiric a fost adoptat cu entuziasm, influențând povestiri populare și personaje precum Păcală, simbolul umorului românesc tradițional.
Originile lui Nastratin Hogea și inteligența sa ieșită din comun
Nastratin Hogea, care se numea în realitate Nasr-El-Din Hogea, este un personaj legendar al culturii islamice. Numele său este derivat din cuvântul „Nasreddin” (în traducere „victoria credinței”). Despre el se spune că s-a născut în satul Hortu din Sivrihisar, Eskişehir în secolul al XIII-lea. A devenit cunoscut pentru spiritul său ager și anecdotele pline de umor și înțelepciune. A fost educat în teologie și filozofie islamică, studiind Coranul și învățăturile islamului, devenind astfel un „hodja” (profesor) respectat în comunitatea sa.
Povestirile despre el sunt numeroase și variate. Relatări istorice sugerează că a fost un personaj real, un învățat musulman care a trăit în Anatolia (actuala Turcie) sau în Persia (Iran). Totuși, legendele și fabulele din jurul lui au transformat figura sa într-un simbol al înțelepciunii populare.
Se spune că umorul său nu era doar pentru amuzament, ci avea rolul de a transmite lecții morale și spirituale prin ironie și paradoxuri. De-a lungul timpului, povestirile despre Nastratin Hogea s-au răspândit din Orientul Mijlociu în Balcani și mai departe , ajungând în literatura și cultura română.
Sursa foto: arhiva EVZ
Aventurile lui Nasr-El-Din Hogea ajung în literatura română
Filozoful de origine orientală a ajuns cunoscut în România datorită dascălului Anton Pann. Acesta din urmă, un cunoscător al limbii turci, a preluat legendele despre filozof și le-a unit într-o carte denumită „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”. Colecția de povești explorează isprăvile sale pline de umor și înțelepciune. Publicată în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, această lucrare a contribuit semnificativ la popularizarea lui Nastratin în spațiul cultural românesc.
Povestirile din acest volum au multe asemănări cu tradițiile narative din folclorul românesc. Acest lucru a ajutat la adoptarea sa de către publicul larg. Umorul său ironic și spiritul său ingenios au rezonat cu caracterul românesc. Influența sa a fost evidentă în dezvoltarea personajului Păcală, un alt „erou” al umorului românesc, cunoscut pentru istețimea sa și capacitatea de a ieși învingător în situații aparent imposibile.
Cartea lui Anton Pann a fost bine primită de poporul român. A fost considerată o fereastră către o altă lume, cea orientală. În același timp a fost privită și ca o formă de păstrare a legăturilor cu tradițiile autohtone. Oamenii au văzut în Nastratin Hogea nu doar un personaj exotic, ci un „frate” spiritual al propriilor eroi din folclor.
Nastratin Hogea văzut prin ochii scriitorilor români
Există multe povești despre filozoful de origine orientală. Într-un studiu publicat de Ștefan Cazimir în România Liberă, în 1983, sunt amintite câteva menționări ale filozofului în literatura română. În „Istoria Imperiului Otoman”, Dimitrie Cantemir spune despre filozof că este cel dintâi „Esop al turcilor“. Această lucrare oferă Europei primele date biografice în legătură cu Nasr-El-Din Hogea, chiar dacă primele pilde ale sale fusese deja publicate cu patru decenii mai înainte, prin culegerea lui Antoine Galland.
„Figura bonomă a înţeleptului se învăluie astfel într-un uşor abur de taină şi atracţia pe care ea a exercitat-o asupra unora dintre marii noştri scriitori pare a-şi găsi o explicaţie. Ion Barbu, după cum se ştie, a făcut din Nastratin Hogea un simbol de o tulburătoare ambiguitate, o întrebare deschisă celor mai variate răspunsuri, orientate deopotrivă în direcţia morală şi estetică, iar Mihail Sadoveanu ne-a înfăţişat în avatarul dobrogean al lui Nastratin – neuitatul Mehmet Caimacam – pe eroul unei idei morale, aceea că un proces nu poate fi revizuit, că nedreptatea rămâne, prin definiţie, ireparabilă…”, scrie criticul literar în studiul său, potrivit Dosare Secrete.
Ion Luca Caragiale. Sursa foto: arhiva EVZ
Hogea vs. Caragiale
Vestitul Nastratin Hogea apare și în două dintre operele lui Ion Luca Caragiale și anume „Pastrama trufanda” şi „Pradă de război”. Dramaturgul român vede în filozof „un tip de naivitate şi de şiretenie, de spirit şi de nerozie, de logică şi de absurditate, de păcăliri şi păcălit, după împrejurări”. Personajul de origine orientală este iscusit în a-i amăgi pe alții, dar uneori este și el tras pe sfoară. Nu este o inteligență mereu triumfătoare, ci mai degrabă una care trage învățăminte din propriile erori.
Caragiale este un maestro al comediei românești și poate fi văzut ca un continuator al tradiției umoristice ilustrate de Nastratin, doar că într-o altă sferă. Umorul său se concentrează mai mult pe satirizarea viciilor sociale și politice ale vremii. Asemenea lui Nastratin, dramaturgul român folosește ironia și paradoxul, dar într-un context mult mai urban și sofisticat.