Sârbul Zivan Marinkovici Georgescu nu a primit cetăţenia pentru că nu ştie Constituţia României pe de rost.
Zivan Marinkovici Georgescu este căsătorit cu o româncă şi trăieşte de 11 ani în ţara noastră, însă statul român nu i-a acordat cetăţenia. Motivul pare pueril: sârbul nu ştia pe de rost Constituţia. Grav bolnav, la cei 70 de ani, sârbul vrea să-şi rezolve această ultimă dorinţă, pentru a fi înmormântat în România. Love story româno-sârb Povestea de dragoste dintre ploieşteanca Marieta şi sârbul Zivan a început în august 1992, când Zivan venise să-şi deschidă o mică afacere în Ploieşti. „Pentru amândoi a fost ocazia de a ne reface vieţile după nişte căsnicii nereuşite“, povesteşte Marieta Marinkovici Georgescu, în vârstă de 63 de ani. La cinci ani de la căsătorie, Zivan s-a stabilit definitiv în Ploieş ti şi a construit o casă cu soţia lui, într-un cartier mărginaş.
„Am învăţat destul de repede limba română. Îmi place aici, unde mă simt ca acasă. O iubesc pe Marieta şi aş vrea să mor în braţele ei“, spune sârbul. Încă de la început, cetăţenia sârbă a soţului său le-a creat numai probleme. „De la starea civilă ne-au cerut pentru certificatul de căsătorie 500 de dolari. Ne-am împrumutat ca să putem intra în legalitate. Apoi a urmat calvarul vizelor. La fiecare trei luni Zivan trebuia să plătească o taxă de 100 de dolari. Statul român jupoaie pur şi simplu străinii prin tot felul de taxe şi comisioane“, acuză femeia. Zivan este acum grav bolnav, iar Marieta se gândeşte la ce e mai rău.
„Soţul meu suferă de o boală incurabilă. În fiecare lună cumpărăm medicamentele care îl mai ţin în viaţă. Stau ore în şir la medic pentru reţetă, apoi alerg din farmacie în farmacie ca nu cumva să rămână fără tratament. Vă spun sincer că nu ştiu cât timp îl voi mai avea lângă mine“, spune Marieta. Conştient că poate muri oricând, Zivan gândeşte pragmatic.
„Vreau şi eu un loc de veci, ca Marieta să-mi aprindă o lumânare. M-am născut în Serbia, dar vreau să mor în România. Ca să mă poată îngropa aici, trebuie să fiu cetăţean român, dar până acum a fost imposibil să-mi iau cetă- ţenie“, spune Zivan. La 70 de ani, a învăţat domnitorii În vara anului 2003, sârbul şi-a depus dosarul la Biroul Cetă- ţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, iar în octombrie a dat examen. „Marieta a avut răbdare cu mine şi m-a învăţat gramatică, istorie şi geografie. Ştiu şi acum cele mai mari râuri, cei mai importanţi munţi şi domnitorii din România. La 70 de ani, am studiat poate mai mult decât când am fost elev“, glumeşte Zivan. Plin de speranţă, sârbul a răspuns corect la întrebările puse de judecător, cu excepţia uneia.
„Am fost întrebat dacă ştiu alineatul 2 din articolul 4. Era imediat după referendumul de modificare al Constituţiei. Vă daţi seama că m-am pierdut. Nu am fost pregătit pentru o asemenea întrebare. Cred că nici parlamentarii nu cunosc cuvânt cu cuvânt Constituţia. După două ore de aşteptare, s-au afişat rezultatele: eram picat“, spune, dezamăgit, bărbatul.
Comentariul Ministerului Justiţ iei a fost sec: o nouă cerere de acordare a cetăţeniei române se poate depune după şase luni de la respingerea celei anterioare. Potrivit lui Dan Sfârnă, directorul Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, Marinkovici Georgescu Zivan putea ataca decizia la Curtea de Apel Bucureşti, în maximum 15 zile de la comunicarea acesteia. Legea prevede că cel care solicită cetăţenia română trebuie să cunoască limba română, să aibă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, pentru a se integra în viaţa socială, dar şi să cunoască prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.
Recomandările noastre
