NASA a transformat primele imagini și date de la telescopul spațial James Webb în sunete. Care este peisajul sonor complex al stâncilor cosmice din nebuloasa Carina

NASA a transformat primele imagini și date de la telescopul spațial James Webb în sunete. Care este peisajul sonor complex al stâncilor cosmice din nebuloasa Carina Sursa foto: NASA

Cercetătorii de la NASA au reușit să transforme primele imagini și date în infraroșu full-color de la Telescopul spațial James Webb prin intermediul sunetului. Astfel, ascultătorii au posibilitatea de a explora tonurile a două imagini care descriu nebuloasa Southern Ring.

Profesorul de fizică de la Universitatea din Toronto, Matt Russo, a declarat că prin intermediul sunetului, oamenii vor putea înțelege mai ușor imaginile și datele telescopului spațial James Webb al NASA, afirmând că „muzica este cea care ne conectează la centrele noastre emoționale.”

O echipă formată din oameni de știință, muzicieni și un membru al comunității de nevăzători și persoane cu deficiențe de vedere a lucrat pentru a adapta datele lui Webb, cu sprijinul misiunii și al programului Universe of Learning al NASA.

Cea mai cunoscută imagine în infraroșu este cea a stâncilor cosmice din nebuloasa Carina, care a fost cartografiată pe o simfonie de sunete.

Ne puteți urmări și pe Google News

Muzicienii au atribuit note muzicale zonelor foarte dense de gaz și praf din nebuloasă

Sonificarea scanează imaginea, iar coloana sonoră este vibrantă și plină. Mai mult, gazul și praful din jumătatea superioară a imaginii sunt reprezentate în nuanțe albastre și sunete vânjoase.

În partea de jos a imaginii, ce este reprezentată în nuanțe ruginii de portocaliu și roșu, are o compoziție clară și melodică.

De exemplu, lumina strălucitoare din apropierea părții superioare a imaginii sună tare și acut, dar lumina strălucitoare din apropierea mijlocului este tare și mai joasă. Zonele mai întunecate, cu praf care apar mai jos în imagine sunt reprezentate de frecvențe mai joase și note mai clare, nedistorsionate.

La secundele 15 și 44, notele se aliniază cu centrele imaginilor în infraroșu apropiat și mediu, unde apar stelele din centrul "acțiunii". În imaginea în infraroșu apropiat care începe piesa, doar o singură stea se aude clar, cu un zgomot mai puternic.

În partea a doua a piesei se aude o notă joasă, chiar înainte de o notă mai înaltă, ceea ce semnifică faptul că au fost detectate două stele în infraroșu. Nota mai joasă reprezintă steaua mai roșie care a creat această nebuloasă, iar cea de-a doua este steaua care pare mai strălucitoare și mai mare, scrie nasa.gov.