Nu forţa găsirea unei soluţii, temporizează, doar. Nu lua decizii importante. Amână toate întâlnirile pe care le poţi reprograma. Nu te implica în promisiuni strategice, pe termen lung.

18 iunie

 

Napoleon și ”statul latin” din Estul Europei. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 18 iunie s-au născut Sir Paul McCartney, Isabella Rosselini, Miklos Horthy, Gheorghi Dimitrov, Edouard Daladier, Raffaella Cara, Ion Zubaşcu, Ştefan Preda, Ligia Macovei.

 

Pe 18 iunie sunt Sfinţii: Leontie, Ipatie, Teodul şi Erasm. Post. Nimic în ”Kalendar”.

 

O zi cu puține aspecte, cu preponderență pozitivă şi patru planete retrograde, poate fi doar o zi în care se pot petrece, statistic vorbind, evenimente şi întâmplări mai deosebite. Sau, poate fi o zi exsperant de normală, tot statistic vorbind, dar nu negativă, aspectele benefice primează. Tot statistic vorbind, în preajma solstiţiului de vară domneşte un echilibru, o armonie a naturii dată de Dumnezeu, întărită de vechile credinţe, dinainte de creștinism, de puterea verii, iar Apostolii nu lasă să fie ştirbită creştinătatea prin catastrofe. Dar câți creștini or mai fi în Europa? Bună întrebare!

 

„Evenimentul Zilei” din 18 iunie 1815 a fost marea bătălie de la Waterloo. O armată pestriţă a alianţei „celor şapte” condusă de un general mediocru, ducele de Wellinghton, unii istorici spun că a fost chiar stupid, reuşeşte să învingă Marea Armată de Nord a lui Napoleon Bonaparte.

A treia încercare de unificare a Europei, din istoria cunoscută, eşuează prin forţa armelor. Nu au învins nici cei mai buni, nici cei mai puternici, nici cei mai inspiraţi, ci cei mai... norocoşi!

Am „luptat” de multe ori în bătălia de la Waterloo. În armată, la „war games” şi apoi, pe computer. Sunt multe jocuri de strategie RTS şi TTS care chiar merită să fie jucate, pentru acurateţea reconstituirii şi inteligenţa artificială decentă a bătăliei de la Waterloo. Am învins întotdeauna, pentru că am jucat de partea francezilor.

Evident, în 18 iunie 1815, Europa nu a avut noroc!

Dar dacă este să analizăm cu atenţie, nu Napoleon Bonaparte a pierdut bătălia, ci un subordonat, un general, de fapt, un mareșal al lui. Marchizul Emmanuel de Grouchy, Mareşal şi Pair al Franţei. Are un portret la Louvre. Am stat de multe ori în faţa lui şi l-am privit în ochii de vopsea de ulei, dar care oglindeau o mare tristeţe şi resemnare!

Până şi tabloul comunică marea dezamăgire, eşecul, tristețea totală, depresia. După Waterloo, Grouchy s-a bătut ca un leu, dar degeaba! Nu a fost când trebuia, unde trebuia!

Dar iată faptele reale, auzite de mine la Waterloo, în Belgia, de la conservatorul muzeului, făcut în ferma unde a fost comandamentul lui Napoleon.

Bonaparte încredinţase o forţă considerabilă mareşalului Grouchy, cam 33.000 de cavalerişti, veterani bine înarmaţi şi cu un moral excelent. Misiunea era să-i urmărească pe nemţi, pe prusaci şi să nu-i lase să facă joncţiune cu ceilalţi aliaţi. Pe 17 iunie Grouchy pierde contactul cu prusacii. Nu avea mobil, sau GPS, ca să vadă unde au ajuns Blucher şi Thielmann!

Pe 18 iunie 1815 la ora 11:50 Grouchy călărea încet, aiurea, spre Nord. La ora 10:00 Napoleon trimisese o ştafetă ca Grouchy să se alăture imediat corpului principal, dar, probabil, ştafeta a fost ucisă de vreun trăgător aliat singuratic. La ora 11:51 Grouchy şi tot statul său major aud o canonadă puternică, la câţiva kilometri, în vest. Trăgea artileria lui Napoleon compusă din 80 de tunuri. Ofiţerii şi-au strunit caii, vrând să o ia spre Vest. Aşa era meseria, tradiţia, tot ceea ce ştiau şi învăţaseră ei: „à la guerre, allez au son des canons” - în timp de război, mergi după bubuitul tunurilor.

Dar aici intervine dracul, Doamne iartă-mă, cu cel mai iubit păcat al lui: vanitatea. Mareşalul Grouchy, marchiz şi Pair al Franţei pufneşte cu aroganţă: „V-am spus eu să schimbăm direcţia? Avem ordin să urmărim armata prusacă!”   I se replică, cu mult respect, că numai bunul Dumnezeu ştie unde o fi Blucher cu toţi prusacii lui şi că tactica elementară de război este să meargă unde se aud tunurile, unde are loc o bătălie.

Grouchy este de neclintit şi o lume întreagă avea să plătescă zeci şi sute de ani greşeala lui prostească, făcută din aroganţă şi dispreţ al realităţii. Și două războaie mondiale oribile.

După cum se ştie, din istorie, prusacii ajung la Waterloo exact când a trebuit şi francezii, fără cei 33.000 de militari ai lui Grouchy, sunt învinşi.