Au apărut casetele, magnetofonul era depășit, chiar dacă magul Tesla l-am înlocuit cu un Maiak sovietic și apoi cu un Akai vertical. Foarte bine! Eu am avut două casetofoane. Pe primul, un Sharp GH-777, Block Booster, l-am avut doar un an. L-am vândut, aveam necazuri, îmi trebuiau bani. Pe al doilea, un JVC PC-330 dublu auto-reverse, cumpărat în anii 80 din Dubai, îl am și astăzi, merge corect, de o fidelitate foarte bună, față de vârsta lui, în orice caz mult mai bun decât porcăriile moderne de pe piață, care nici gând să scoată 20-20.000 Hz, cum face JVC-ul!

Atunci, pe la sfârșitul anilor 70, începutul anilor 80, s-a definitivat caseta de patru sute de dolari. Caseta a existat, un TDK 90, bioxid de crom, înregistrată în studioul lui Moțu, dar eu am făcut play list-ul. Nu mai știu unde este, sau cine și de ce i-a spus caseta de patru sute de dolari. Dar îmi mai amintesc unele melodii de pe ea. În general, balade rock, dar și disco. Animals ”House of the Rising Sun”, Moody Blues ”Night in White Satin”, Procol Harum ”Whiter Shade of Pale”, The Beatles cu ”Michelle” și ”Yesterday”, The Rolling Stones ”Angie”, Creedence Clearwater Revival ”I Put a Spell on You”, Eagles ”Hotel California”, Brenda Lee ”Break it to Me Gently”, Mary Hopkin ”Those Were the Days”, Bee Gees ”Massachusettes”, Scot McKenzie ”San Francisco”, Sylvie Vartan ”La plus belle pour aller danser” și ”La Maritza”, ABBA ”Dancing Queen”, Donna Summer ”I Feel Love”, Munich Machine ”In Love with Love”, Limah ”Never Ending Story”, Blondie ”Heart of Glass”... și mă opresc aici, stârnesc prea multe fantome ale trecutului. Dar, jur pe sufletul meu, muzica de atunci, baladele rock și muzica disco, era o muzică frumoasă, melodioasă, pozitivă, care aducea laolată fetele și băieții, să se distreze, să iubească și să aibă încredere în viitor.