Muzica, armă de supraviețuire în pandemie. Cele mai bune 16 albume ale anului 2020. VIDEO

Într-un an care a forțat omenirea la introspecție, a sunat muzica diferit? Iată topul primelor 16 albume care au marcat sunetul anului 2020, realizat de jurnaliștii publicației The Atlantic.

Fără concerte, lansări, petreceri, oportunitățile muzicienilor de a-și prezenta creațiile au cam lipsit, totul mutându-se în mediul online. Însă panica și izolarea au dat muzicii un sens nou: să ajute oamenii să supraviețuiască. Iată cele mai valoroase albume ale lui 2020, un clasament al celor mai bune creații întocmit de editorii The Atlantic într-o ordine aleatorie.

Toby Hay, Morning/Evening Raga

Demult, în martie, pe la începutul pandemiei, maestrul galez al chitarei Toby Hay s-a așezat pe dealurile zonei sale natale Rhayader și a improvizat o melodie. Albumul Morning/Evening Raga include piesa și încă 8 melodii, înregistrate în momente diferite ale zilei și în diverse locații. Tehnica lui Hay este formidabilă, iar devotamentul pentru muzică este complet prin mixajul mai multor stiluri. Păsările cântă în fundal, lumea freamătă în depărtare. Efectul este uimitor într-un mod delicat și chiar terapeutic.

 

Fiona Apple, Fetch the Bolt Cutters

Când Fiona Apple a lansat Fetch the Bolt Cutters în aprilie, albumul a părut foarte potrivit primelor luni de carantină. Prima ei înregistrare din ultimii 8 ani vibrează de anxietate și sfidare. Fiona Apple este mai mult decât un muzician al prezentului, iar unele dintre cele mai percutnte momente ale albumului sunt triumfuri personale.

 

Grimes, Miss Anthropocene

În februarie, a ieșit pe piață al cincilea album al cântăreței canadiene Grimes, Miss Anthropocene, Geniul experimental al muzicii pop, cum o consideră criticii de specialitate, a întâmpinat apocalipsa cu umor, iar viziunile ei par minuni ale sunetului: ritmuri echivoce care evocă panica și dorința, riffuri de bass sonore, aranjamente complicate, dar și acorduri romantice. Totul asezonat cu mult umor.

 

BTS, Map of the Soul: 7

Când fenomenul asiatic BTS a lansat Map of the Soul: 7, în februarie, lumea arăta foarte diferit. Sud-coreenii au dat la iveală cel mai sofisticat album al lor la 7 ani de când s-au reunit, de unde titlul albumului. Genurile glisează fără disonanțe, eforturile solo completează munca de grup. Nu lipsesc surprizele: chitări latino, R&B melancolic, pop visător, rap-rock cerebral, ritmuri afro-beat sau rock nostalgic.

 

Haim, Women in Music Pt. III

Susorile Haim s-au lansat în 2012, promovând ritmuri și armonii complementare și reinterpretând influențe din rockul clasic. Însă Women in Music Pt. III, al treilea lor album, pare să sugereze o schimbare de direcție. Fiecare măsură poate provoca obsesie Sufletul albumului este portretul intim al luptei cu anxietatea și cu inconfortul vieții.

 

Kvelertak, Splid

Mega-rockerii norvegieni de la Kvelertak au transmis prin streaming live în aprilie, una dintre marile piese de pe albumul Lockdown Art. Iată o avalanșă carnală, o performanță clocotitoare care transmite o singurătate desăvârșită. Pentru al patrulea album, norvegenii se lasă duși de improvizație și infuzează stilurile de metal abordate (death, black, etc.) cu surprinzătoare ritmuri groove și compoziții elaborate.

 

Flo Milli, Ho, Why Is You Here?

Solista rap din Alabama Flo Milli (20 de ani) are atitudine. Muzica ei îmbină de multe ori strălucirea și disonanța: în sarcasmul imodulațiilor vocii, vibe-ul beaturilor, în ironia cu care atacă clișeele. Deși albumul ei de debut are un sunet consistent și adictiv, Flo Milli își variază tehnica cu un flow hipnotic, când aspru, când ușor ca o fâlfâire de aripi.

 

Wizkid, Made in Lagos

Au trecut 10 ani de la debutul cântărețului și compozitorului nigerian Wizkid. Cu Made in Lagos el revine la origini. Acest album vibrant acoperă o gamă largă de stiluri și este cel mai bun, o compilație de cântece percutante care reunește artiști ca Damian Marley, Skepta sau H.E.R. Sunetul lui Wizkid pare genul de noapte pe care pandemia a făcut-o imposibilă sau aerul unei petreceri de vară. Este o mărturie a forței starului.

 

Rina Sawayama, Sawayama

Când o asculți pe vizionara Rina Sawayama, aproape că îți vine să spui că e viitorul popului. Albumul ei de debut prinde spiritul timpului din ultimii 20 de ani: cântă despre  capitalism și trauma intergenerațională într-un stil care aduce cu melodiile Ariana Grande, Evanescence și Sega Genesis. Ritmurile de dans pop suprasaturat amestecă materialismul, melodrama și gusturile milenialilor. E clar că a studiat cultura pop.

 

Taylor Swift, Folklore

Emoții indie, instrumentație indie, un cântec despre un cardigan și un altul despre cățăratul în copaci— Folklore a fost un album cețos al domnișoarei Swift pentru zilele triste ale verii pandemiei. Un cadou nesperat, care absoarbe morocăneala și lamentațiile sonore și corurile legănate ale colaboratorului ei Aaron Dessner (The National) și ale vocalului Justin Vernon (Bon Iver). Această artistă extraordinară pare să fi descoperit un fel de cod genetic al popului pastoral profund.

 

Lil Uzi Vert, Eternal Atake (Deluxe)—LUV vs. the World 2

Lil Uzi Vert, rapperul din Philadelphia, rămâne una dintre stelele cele mai inventive ale industriei. După lansarea surpriză din martie a primului său proiect solo în ultimii 3 ani, Eternal Atake, a urmat un album de lux la numai o săptămână. Marele lui talent este acela că face să sune toate proiectele nu numai diferit, ci și multidimensionale. LUV vs. the World 2 arată versuri ludice și producție creativă, sunete neobișnuite și acrobații vocale. A spune că sună ca din altă lume înseamnă să îl subestimezi.

 

The Weeknd, After Hours

Albumul lansat în martie de The Weeknd este o întoarcere la stilul tânguitor, iubitor de falsetto al cântărețului. Albumul conține câteva din cele mai bune piese R&B ale anului și a aprofundat genul în acest an cu o voce solidă, compoziții vulnerabile și vibe-uri incontestabile. Piese ca “Scared to Live” sunt o probă a anvergurii tonurilor înalte pe care o are vocea lui The Weeknd. Un album mai rafinat decât anterioarele sale creații, After Hours este un exercițiu de echilibru.

 

Bonny Light Horseman, Bonny Light Horseman

Termenu folclor a fost foarte la modă în acest an al nesiguranței, care a provocat nostalgii multor oameni. Pe tulburătorul album de debut al celor de la Bonny Light Horseman, melodii vechi de secole au fost reinterpretate grație vocilor speciale ale lui Anaïs Mitchell. Eric D. Johnson (trupa rock Fruitbats), Josh Kaufman (collaborator al unor Bob Weir, The National și Taylor Swift). Trupa și-a descris stilul ca rock astral, iar aranjamentele lor muzicale sunt pline de o maiestuoasă expansivitate a reverberațiilor.

 

Chloe x Halle, Ungodly Hour

Sensibil și melodic, al doilea album de studio al duetului Chloe x Halle este o ofertă matură și asertivă a unei muzici complexe și dovedește că cele două surori sunt mai mult decât avatarurile mai tinere ale veteranei Beyoncé. Vocile lor îmbină lirismul cu spiritul liber de la 20 de ani.

 

Drakeo the Ruler & JoogSzn, Thank You for Using GTL

Luna trecută, rapperul din Los Angeles Drakeo the Ruler a fost eliberat din închisoare după o saga întreagă în care trupa sa a fost acuzată că este o bandă. În iunie, când libertatea părea încă departe, el a lansat Thank You for Using GTL, compus integral din piese scrise în închisoare. Albumul este o meditație puternică a experienței pe care Drakeo și tinerii de culoare ca el au trăit-o. În unele din cele mai incisive versuri ale sale, Drakeo denunță dublele standarde pe care el și alti rapperi se confruntă când au de-a face cu sistemul justițiar. Ca întreaga lui muzică, albumul este inteligent și curajos.

 

Andy Shauf, The Neon Skyline

Podcasturi, audiobook-uri, talk radio – de ce să nu le ai alături de muzică într-o capodoperă a vibe-ului? Amintind de stilul lui Paul Simon, în vreme ce exhibă o stare interioară tristă, deși echilibrată, compozitorul Andy Shauf a înregistrat evenimentul literar-ficțional de care se va vorbi tot anul. În 11 melodii, el te poartă în capul unui om care iese la băut pentru o noapte și se întâlnește cu o fostă iubită. Pe măsură ce Glauf glisează între memorie, observație și conversații livrești, ne reamintim că tiparele vieților noastre depășesc spațiile fizice care le locuiesc.

 

Sursa: TheAtlantic