Astăzi se împlinesc trei ani de când Muzeul de la Şosea este condus de sociologul Vintilă Mihăilescu, cel care l-a transformat în instituţie „cool“.

La târgurile de Mărţişor sau de Florii, nu ai unde să arunci un ac, aşa de multă lume vine să cumpere suveniruri cu poveşti sau cozonaci copţi pe vatră, să mănânce sarmale în foi de varză sau să încingă sârbe în iarbă, pe muzici de fanfare. La concertul Kumm sau Timpuri Noi din clubul decorat cu lăzi de zestre, tinerii Capitalei se calcă în picioare ca să ţină ritmul. În Piaţa Amzei, bucureştenii fac coadă, în fiecare weekend, ca să cumpere caş din vârf de munte, păstrăv în cetină sau cârnaţi adevăraţi de Pleşcoi. Toate astea - din „vina“ Muzeului Ţăranului Român (MTR), care, în ciuda numelui pe care-l poartă, a devenit unul dintre cele mai „cool“ locuri de petrecut timpul liber în oraş.   Cunoscut până nu demult pentru liniştea cu care-şi primea vizitatorii şi pentru „cuminţenia“ evenimentelor din program, Muzeul de la Şosea s-a schimbat la faţă în ultimi trei ani, de când e condus de sociologul Vintilă Mihăilescu (instalat oficial în funcţie pe 13 iunie 2005). MTR e pe val. Şi-a crescut numărul de vizitatori, şi-a apropiat publicul tânăr al Bucureştiului şi, cel mai important, a reuşit „să sară pârleazul“ dintre viaţa săteanului şi viaţa orăşeanului.

„Un muzeu trebuie să fie o prezenţă urbană, atunci îşi împlineşte menirea. Trebuie să ţină pasul cu viaţa, pentru că altfel se exclude din viaţă. Asta am încercat noi să facem cu MTR“, punctează directorul Mihăilescu.

„User friendly“ pentru 100.000 de vizitatori

„Concert unplugged. În faţa unui sat în delir“. Sau „Noua colecţie toamnă- iarnă. Pret-a-porter pe toate uliţele“. Anul trecut, oraşul era împânzit de mesaje de promovare a noului Muzeu al Ţăranului. Efectele campaniei agresive de promovare şi ale desfăşurătorului plin cu evenimente neconvenţionale - dublate de inaugurarea Clubului Ţăranului Român şi a Târgului Ţăranului - nu s-au lăsat aşteptate: numărul vizitatorilor a ajuns la 100.000 pe an, o cifră mare, potrivit lui Vintilă Mihăilescu. Muzeul a intrat pe harta locurilor de distracţie din oraş.

„Era important să schimbăm imaginea de inaccesibilitate a muzeului în general: la muzeu se duc intelectualii cei mai intelectuali, în hainele de duminică, o dată la nu ştiu cât timp; a merge la muzeu nu este nici un exerciţiu de asceză, dar nici o ocazie de făcut poze de grup. Este o bucurie. Iar pentru asta trebuie să ştii să-i vorbeşti publicului. MTR a devenit, cred eu, un muzeu «user friendly» care ştie să se adreseze tuturor categoriilor de public, spune Mihăilescu. Ce facem cu moştenirea?

Odată ajuns la cârma muzeului, Vintilă Mihăilescu şi-a propus să „repare anumite greşeli din perioada anterioară“ (făcute sub conducerea istoricului Dinu C. Giurescu - n.r.). „A fost un prim răstimp de revenire, fără de care nu puteam merge mai departe. Ultima sală din ceea ce a fost Proiectul Horia Bernea este gata şi va fi inaugurată în curând. Dar asta e moştenirea. Ce facem mai departe? Nu putem să ne aşezăm pe lada de zestre, fără să o valorificăm. Atunci nu mai e muzeu, e muzeificare. Şi de aici la mumificare nu mai e decât un pas“, apreciază Mihăilescu. Următoarea fază a fost încercarea de a deschide instituţia spre un public mai larg şi de a organiza dezbateri publice despre ţăranul român după integrarea în UE, despre marketizarea tradiţiilor şi noua viaţă de la sat, unde „ciobanul se naşte pe munte, dar nu mai moare acolo, ci pleacă la muncă pe şantiere din Germania“.

"Un muzeu trebuie să fie o prezenţă urbană, trebuie să ţină pasul cu viaţa. Altfel, se exclude din viaţă." - Vintilă Mihăilescu, sociolog, director MTR „Mergem de-a buşilea“

A treia etapă, „fundamentală pentru ce am eu de făcut aici“, spune Mihăilescu, este ca ambele componente - deschiderea muzeului prin club, activităţile neconvenţionale şi „zestrea“ dintre pereţii instituţiei - să se articuleze mai mult. „Nu trebuie să fie două lucruri paralele. Aceste două picioare trebuie să meargă împreună, pentru că sunt complementare. Deocamdată mergem cam de-a buşilea. Nu avem un model şi trebuie să ne adaptăm cât mai inteligent cu putinţă, din mers“, conchide directorul MTR.

ISTORIE

„Mereu actual. De la 1906“

MTR, înfiinţat pe 5 februarie 1990, este continuatorul unor tradiţii muzeale datând încă din 1875, când a fost constituită, pe lângă Muzeul Naţional de Antichităţi, prima secţiune de artă textilă cu „lucrări făcute la ţară“. Pe 11 octombrie 1906, ca urmare a strădaniilor numeroaselor pesonalităţi ale vremii, este înfiinţat un muzeu autonom al artei populare româneşti. Director este numit istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş. În 1912, pe locul fostei Monetării şi al Palatului Mavrogheni, se pune piatra fundamentală a Muzeului de Artă Naţională. În documentul de înfiinţare, semnat de Regele Carol I, se consemnează că muzeul era necesar „spre a cinsti arta strămoşească cu un adăpost vrednic de însemnătatea sa“. Proiectul şi lucrările îi sunt încredinţate arhitectului N. Ghica-Budeşti. Clădirea muzeului „Mereu actual. De la 1906“ (sloganul campaniei de promovare a MTR în 2007), ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, dispusă în forrma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în 1941. Piesele aflate în patrimoniul muzeului, aproape 90.000, constituie cea mai bogată colecţie de artă populară din România.