Deşi nu est e o clădire impunătoare, este valoroasă pentru că e construită în stil strict masonic. Faţadei îi lipsesc ferestrele, a vând doar un portic bine marcat. Acesta este marginit de doi pilaştri laterali, iar spre centru are două colonete terminate în capiteluri dorice.

Partea superioară a porticului este un antablament compus din: arhitravă, friză, cornişă şi un fronton triunghiular . Toate aceste elemente constructive de factură neoclasică erau iniţial îmbinate cu ornamentaţii specifice masoneriei.  Acum, „ochiul di vin”, încadrat în triunghiul de raze, cât si statuile de sfincşi au dispărut. Stilul secession este şi el prezent în c adrul ans amblului prin int ermediul g ardului. „Dacă privim imaginile de epocă, avea opt sfincşi pe acoperiş care asigurau paza de spiritele malefice. Există o componentă ascunsă, iar clădirea exprimă acest lucru pentru că nu are ferestre, este ermetică, semn că trebuie să fii iniţiat ca să intri înăuntru”, a explicat criticul de artă Ramona Novicov.

Arhitecţii

Balint Zoltan s-a născut la Oradea într -o familie evreiască în anul 1871 şi a murit la Budapesta în 1938. Stabilit la Budapesta era membru al lojei masonice din capitala Ungariei. În 1901, a primit o comandă din partea lojei orădene pe care a onorat-o împreună cu Jambor Lajos, cu care a semnat mai multe proiecte budapestane. La 9 mai terenul a de venit proprietatea lojei, iar în câteva luni construcţia a fost teminată, fiind inaugurată într-o sâmbătă, la 1 f ebruarie 1902. În perioada int erbelică imobilul a adăpostit o cr eşă pentru c opii orf ani, căr eia R egina Maria i-a tăiat panglica în 1923. Sub comunişti a fost grădiniţă, iar în 1991 a devenit sediul Direcţiei Vămilor.

 

Loja

Loja Sfântul Ladislau a fost înființată, potrivit publicaţiei Oradea Mea, la 31 octombrie 1876, de doi frați, Sigismund și Francisc Berkovits, medic stomatolog, respectiv avocat, avându-l pe primul ca mare maestru. Sediul ei se afla într-o casă din actuala stradă Iuliu Maniu. După câțiva ani și-a încetat activitatea, dar a fost reorganizată în 1895. Loja era una albastră, adică în obediența Marii Loje Simbolice a Ungariei sau a Marii Loje a Sfântului Ioan. Aceasta însemna, printre altele, că membrii săi erau împărțiți în trei grade: ucenicii, calfele (inițiații) și maeștrii, la fel ca în vechile bresle medievale. Şi-a încetat activitatea în 1919, dar după şapte ani s-a încercat reactivarea ei. Loja orădeană a dispărut definitiv o dată cu ajungerea la putere a comuniştilor.