Mass-media germane a aflat abia acum că a murit Edda Goering, fina lui Hitler. Totul a fost ţinut la secret

A murit la vârsta de 80 de ani, Edda Goering, fiica ierarhului nazist Hermann Goering, comandant al LuftWaffe (aviaţia de război a Germaniei) şi destinat a fi succesorul lui Adolf Hitler, condamnat la pedeapsa capitală în procesul de la Nurenberg şi care s-a sinucis înainte de execuţie (15 octombrie 1946).

Fiica mâinii drepte a lui Hitler, a decedat în 21 decembrie trecut din cauze încă neprecizate şi a fost îngropată secret într-un mormânt anonim într-un cimitir din München . Ştirea dispariţiei n-a fost făcută publică până acum şi a fost confirmată de unii politicieni locali pentru media germane în aceste zile.

Edda (numită astfel în onoarea fiicei dictatorului fascist Benito Mussolini), s-a născut pe 2 iunie 1938 şi era unica fiică a lui Hermann Goering, de mai multe ori ministru al lui Adolf Hitler şi plenipotenţiar al Reichului. Ea a fost născută din a doua căsătorie, cu Emmy Sonnemann. Şi-a petrecut primii ani ai copilăriei în timpul Războiului Mondial, la moşia familiei, Carinhall, la nord-est de Berlin.

În anii '50 a studiat la Universitatea din München , apoi s-a implicat într-un birou de avocatură şi mai târziu ca secretară într-un laborator de analize într-un spital şi de atunci a trăit mereu în Bavaria cu mama sa, care a murit în 1973. Edda Goering a vorbit mereu bine despre tatăl său în puţinele interviuri acordate, încercând să minimalizeze responsabilităţile politice, în primul rând Holocaustul.

În 1986, la televiziunea suedeză, a declarat: ''Graţie atenţiei şi iubirii părinţilor mei, am avut o copilărie fericită''. Pentru ea, tatăl său a rămas mereu un exemplu de bunătate. Toate acestea spre deosebire de o verişoară a sa, Bettina Goering, care a mers până acolo încât s-a supus sterilizării ''pentru a nu risca să dea naştere la monştri''. În 2014, Edda Goering a făcut o cerere, fără succes, către autorităţile bavareze pentru a putea intra în posesia măcar a unei părţi a bunurilor tatălui său confiscate după război, titrează Il Tempo.