De obicei, mii de patrupede sunt sacrificate, la sfârșitul lunii iunie, în Yulin, un oraș din sudul Chinei, celebru pentru acest sălbatic „festival”.
Dar, în acest an, coronavirusul ar putea salva niște câini de lăcomia haplei asiatice, care înfulecă tot ce mișcă.
Mai ales că, pandemia care a ucis peste 460.000 de oameni a apărut la sfârșitul anului trecut într-o piață din orașul Wuhan (centrul Chinei), unde se vindeau la grămadă animale vii.
După ce China a infectat întreaga planetă, autoritățile au revenit, cel puțin theoretic, asupra legislației privind comerțul cu animale.
Un american, Jeffrey Bari, a reușit, lângă Beijing, să pună pe picioare un adăpost în care se aflăl 200 de câini care altfel ar fi sfârșit pe masa marelui popor chinez.
Așa zisa „Sărbătoare a cărnii de câine” din Yulin este (pe bună dreptate) „inumană și barbară”, a declarant acest prieten al animalelor care se străduiește să găsească familii care să adopte acești câini.
Militanții pentru drepturile animalelor salvează în fiecare an sute de câini din mâinile chinezilor, în cursul unor raiduri (deloc fără riscuri) în abatoare sau organizând interceptări ale camioanelor care transportă – în condiții infernale – patrupedele spre sudul țării, unde câinii sunt înfulecați în virtutea multimilenarei „civilizații” chineze.
Militanții îi acuză pe odioșii traficanți de carne de câine nu numai de capturarea câinilor pierduți, în scopul de a fi sacrificați, ci și că fură câini domestici pentru a-i vinde.
„Ai un sentiment de succes atunci când poți schimba soarta unui câine”, a spus o voluntară care lucrează într-un adăpost pentru câini „ No Dog Left Behind” (Nici un câine abandonat)
Chiar înainde de apariția pandemiei Covid-19, odiosul consum de carne de câine era, din fericire, în net recul în China.
Cu ochiul mereu pe Occident, din ce în ce mai mulți chinezi care locuiesc în zonele urbane, au descoperit, în sfârșit, că cel mai bun prieten al omului este un animal de companie, și nu un animal care se mănâncă.
Dar, în anumite regiuni ale țării, carnea de câine rămâne considerată ca foarte bună pentru sănătate.
Lovite de șocul epidemiei Covid-19, autoritățile chineze au votat o lege care interzice comercializarea și consumul de animale sălbatice.
Această lege nu se aplică în mod specific canidelor, dar ministerul chinez al agriculturii a reclasificat, în paralel, în această primăvară, câinii ca animale de companie.
Retrăgându-i de pe lista animalelor comestibile.
Consumul de carne de câine nu este însă explicit interzis. Dar, două metropole din sudul țării, Shenzen și Zhuhai, au intrerzis, în aprilie, acest obicei barbar.
Sunt primele orașe care au luat această măsură în China, în secolul 21.
Dar, în orașul Yulin, unde festivalul cărnii de câine a început duminică, odată cu solstițiul de vară, va continua o săptămână de „gastronomie canină”, zeci de câini strânși în cuști înguste așteptându-și soarta de a fi uciși și mâncați de cetățenii unei țări care se pretinde noul zmeu al lumii.
Ca în fiecare an, galantarele măcelăriilor sunt pline de carcase de câini.
Dar, unele restaurante afirmă că nu mai sunt client atât de numeroși ca altădată. Și din cauza obsesiei privind securitatea alimentară care a pus stăpânire pe țară, în urma pandemiei Covid-19.
În plus,pe rețelele sociale, mulți chinezi cer interzicerea acestui festival, al cărui nou nume „Festivalul solstițiului de vară”, nu mai păcălește pe nimeni.
„Nu este suficient că acest așa zis festival este o rușine de amploare mondială? Când vom respecta securitatea alimentară? Închideți acest festival în acest moment”, a pledat un utilizator al rețelei Weibo.
Proprietarii unor restaurante au declarant că autoritățile nu le-au cerut să înceteze să mai vândă carne de câine, în ciuda recentelor măsuri administrative luate de autorități.
În opinia lui Deborah Cao, specialist în drepturile animalelor la Universitatea Griffith din Australia, „festivalul” in Yulin este tolerat de autorități.
„Cele mai multe activități legate de comerțul cu carne de câine contravin reglementărilor existente în materie de siguranță alimentară”, spune ea.
În orice caz, în China, aceste reguli „nu sunt în general aplicate” și „nimeni nu este făcut responsabil”, a adăugat Deborah Cao.