Îi umblă degetele pe cubul Rubik de n-ai vreme să-i prinzi din mers tactica. Nici dacă o iei cu încetinitorul n-ai avea cum, spune Cristian Leana, participantul ajuns în finala "Românii au talent".

Începuturile lui Cristian Leana în rezolvările cubului Rubik n-au tiparul acela al unei pasiuni din copilărie, când părinţii stau de capul tău să te-apuci serios de cântat, de fotbal sau de dans. Prima dată când s-a jucat cu un cub avea vreo opt - nouă ani. I-a plăcut, dar nu într-atât de mult încât să exerseze şi să-şi ocupe timpul cu încercările de a fi mai rapid. Îi lua cam cinci - şase minute să aranjeze feţele pe culori şi credea, la vremea aceea, că e o performanţă. Cristi e un băiat timid. Are 17 ani, e în clasa a aXI-a şi priveşte numai în jos, la mâinile şi cubul lui. E relaxat. La amiază urma să meargă la studiourile de la Buftea, la repetiţii. E complicată şi un pic pe repede înainte viaţa atunci când un milion de români te-au văzut la televizor într-o vineri seara şi-au rămas cu gura căscată. Băiatul cu ochelari de vedere şi păr lung pare surpins că oamenii l-au votat să meargă în finala concursului "Românii au talent". Are pesimismul acela precaut- e talentat, dar crede că rapiditatea lui este, de fapt, multă muncă. Lecții pe internet

Speedcubing este sportul rezolvării iute a cubului Rubik. Cristi spune că s-a molipsit de la un coleg de clasă. A ajuns să-l întreacă, învăţând algoritmii de soluţionare din lecţiile de pe internet. Sunt zeci de site-uri de tutoriale, iar Cristi explică de ce e dificil să prinzi "şmecheriile" după un profesor: "Explicaţiile pot ajuta, însă pe net ai la dispoziţie imagini. Să înveţi doar din vorbe e mai greu".

În 2010, a participat la primul campionat. L-au apucat toate cele. Nu prinsese decât locul şase. La următorul se ridicase deja cu patru trepte - ieşea al doilea din concurs. Ultima competiţie la care a participat, desfăşurată la Bacău, i-a adus titlul de campion naţional şi două recorduri: 11,88 de secunde la o singură încercare şi 12,35 de secunde la cubul de trei.

Cristian Leana s-a apucat serios de „Rubik-viteză” acum vreo trei ani FOTO: CODRIN PRISECARU

Tot timpul are o ocupație Poartă după el jucăria din plastic, faţetată cu abtibilduri colorate. Nu e colecţionar, nu se zbate să-şi cumpere edițiile limitate. N-are decât trei cuburi mari şi late. Exersează acasă multe ore pe zi. Îşi setează un cronometru pe calculator şi-i să drumul la învârtit culorile. Recordul de acasă - 7,83 de secunde.

Într-o zi nu prea plină face cam 300 de rezolvări. Face şi la şcoală, în pauze, face demonstraţii pentru rude, ba chiar şi-a învăţat mama să rezolve, pentru că era curioasă cât de dificil este să duci la capăt un Rubik: "Pentru ea am ales algoritmii pentru începători. Şi a reuşit să-l facă. Mi-a spus că nu-i aşa uşor". Părinţii lui Cristi, mama şomeră, iar tatăl şofer al unei firme de distribuţie de cosmetice, l-au încurajat dintotdeauna să-şi perfecţioneze pasiunea: "Nu mi-au spus că pierd vremea sau că e prostie. Decât să pierd vremea jucându-mă pe calculator, mai bine exersez la cub". Cu ochii închiși

Acum un an, Cristian Leana a început să se antreneze pentru a rezolva cubul Rubik cu ochii închişi. Primul pas e să memoreze poziţia unor anumite elemente de pe feţele amestecate. Face numerotări şi, în funcţiile de ele, îşi ghidează soluţionarea cu ochii închişi. Întotdeauna porneşte de la faţa portocalie, apoi, ajutat de memorie şi de numerotările făcute, îi dă drumul la treabă. Îi cam cam un minut şi jumătate, din care un minut înseamnă numai memorarea. Face pe loc o demonstraţie. Îi amestecăm feţele, le priveşte, le studiază, apoi începe să mişte haotic degetele. L-a rezolvat: "În semifinalele «Românii au talent» am avut emoţii. Nu prea mă aşteptam să merg mai departe. Îmi ieşise numărul, eu mi-am făcut treaba. Sunt probabilităţi mari să nu-ţi iasă". În sală, l-au aplaudat părinţii, colegii de la şcoală şi Radu Făciu, cel care a adus "speedcubingul" în România. "Radu m-a convins"

Aşa cum spune Cristian Leana, Radu Făciu este cel care a organizat primele concursuri de "speedcubing" în România. E şi el fost campion naţional şi l-a convins pe Cristi să meargă la preselecţiile pentru "Românii au talent": "El m-a văzut ca fiind reprezentativ în România pentru acest sport. Am avut emoţii, ca de fiecare dată. Dar în sală au fost şi Radu, şi părinţii mei". La concursurile de "Rubik-viteză" care au loc la noi, se înscriu 50 - 60 de concurenţi. Nu există limită de vârstă. Campionii au însă, în medie, 15 - 20 de ani: "Cei mai rapizi au cam aceste vârste. Au timp să se antreneze, să exerseze. După asta, începi să lucrezi şi nu mai ai vreme de exerciţii", explică Leana. S-a înscris deja la următorul concurs, care va avea loc la Cluj, în iunie: "O să fie greu, pentru că vin concurenţi şi din alte ţări. S-au înscris şi câţiva din Ungaria, iar ungurii sunt cei mai buni în sportul ăsta".

<iframe src="http://www.youtube.com/embed/ys7hTyGsMmI" frameborder="0" height="315" width="633"></iframe> Un hobby care ia amploare

Sunt zeci de mii de oameni în întreaga lume care au prins gustul rezolvării cubului Rubik. Se munceşte pe rupte la doborât recorduri. Cel mai rapid de până acum, înscris în istoria World Cube Association, este de 5,66 de secunde, record stabilit de un adolescent din Australia. Feliks Zemdegs are 16 ani şi s-a apucat de speedcubing în 2008, fascinat fiind de tutorialele de pe internet.

Cubul Rubik a fost inventat de profesorul maghiar de arhitectură Ernő Rubik, în 1974. Aproximativ şase ani mai târziu, cubul devenea unul dintre cele mai populare jocuri de tip puzzle în Europa, ca mai apoi să ajungă să fie cunoscut în toată lumea. La începutul anilor 2000, olandezul Ron van Bruchem, un pasionat înrăit de Rubik, denumeşte sportul rezolvării cubului "speedcubing" şi înfiinţează o asociaţie mondială.

Numit "Cubul Magic" de către Ernő Rubik, juc[ria a fost redenumită de compania Ideal Toys, în anul 1980, devenind "Cubul Rubik".

Este considerată a fi cea mai bine vândută jucărie din lume, cu peste 300.000.000 de cuburi vândute până în 2005.

Într-un cub Rubik clasic, fiecare din cele şase feţe este acoperită cu nouă etichete, colorate, în mod tradiţional, în alb, galben, portocaliu, roşu, albastru şi verde. Un mecanism de pivoţi permite rotirea independentă a fiecărei feţe şi, astfel, amestecarea culorilor. Pentru rezolvarea jocului, fiecare faţă trebuie să aibă o singură culoare.

<iframe src="http://www.youtube.com/embed/mgbNYznXxEE" frameborder="0" height="315" width="633"></iframe>

<iframe src="http://www.youtube.com/embed/sV9aH041faE" frameborder="0" height="315" width="633"></iframe>