Născut la 30 mai 1946, la Bălcești (județul Vâlcea), cel poreclit „Corleone”, a fost unul dintre cei mai infuenți oameni din fotbalul românesc. Apogeul l-a atins după Revoluție, atunci când a condus Liga Profesionistă de Fotbal în intervalul 1996 – 2013.

A fost schimbat de Gino Iorgulescu și a plecat de la LPF cu mult zgomot, acuzând conspirații politice cărora le-a căzut victimă. Mitică a fost un fotbalist fără anvergură, dar s-a remarcat la conducerea maimultor cluburi de fotbal. În 1977 a ajuns la Chimia Râmnicu Vâlcea, apoi a trecut pe la Viitorul Scornicești și FCM Brașov. În perioada 1987 – 1989 a lucrat la Victoria București, echipa Securității.

Din 1992 a devenit vicepreședintele LPF, iar la conducere a ajuns patru ani mai târziu. A fost implicat în numeroase scandaluri, a legat prietenii cu oamenii importanți din fotbal, apoi s-a certat la cuțite cu mulți dintre ei. După ce a pierdut alegerile din 2013, s-a axat pe afacerile imobiliare. Își petrece timpul pe șantier, acolo unde supraveghează construcțiile. A avut și nenumărate progbleme legale, pe numele său existând mai multe dosare penale.

„Io n-am avut copilărie. Nu-mi amintesc decât de necazuri. M-a bătut tata de m-a căpiat, da’ io l-am iubit. Aveam 37 de kile când am fugit de acasă desculţ, la 14 ani, după ce mi-am luat buletinul! Nu mai suportam bătăile… Mă biciuia! Avea tata o curea lată de-o visez şi acu’ noaptea. Nu era voinic, că atârna 47 de kile, cu paltonu’ pe el când îl prindea ploaia, da’ avea o putere…”, vorbea Dragomir despre copilăria sa, într-un interviu acordat pentru „Evenimentul zilei” în 2011.

Arestat la Revoluție, Mitică a stat șapte luni și jumătate în arestul poliției. „Era în ’90, după ce l-au omorât pe generalul Nuţă şi i-au arestat pe Postelnicu şi pe Bărbulescu, şeful miliţienilor. Ne-au umflat pe toţi! M-au băgat la «abuz în serviciu» că n-am venit cu avionul de la Larnaca şi că am plecat cu echipa cu vaporul la Port Said. Am făcut o “reducere” ministerului de 10.000 de dolari! M-au achitat toate instanţele militare ierarhice”, își amintea „Corleone”.

În ceea ce privește condamnarea pentru practicarea jocurilor de noroc, înaintea Revoluției, Dragomir afirma: „Nu-i adevărat! Mi-au înscenat. M-au condamnat pe art. 153 la trei luni de închisoare, da’ am câştigat la recurs!“