În ciuda posibilităților financiare mult mai mari și a dotărilor net superioare ale sistemelor sanitare, țările dezvoltate din Occident au înregistrat extrem de multe victime. Estul sărac, însă, face față crizei de sănătate extrem de bine. Pentru a explica această situație aparent paradoxală ziarul francez Courrier International preia un articol din publicația pragheză Hospodárske noviny (Ziarul Economic).
“Pe un ton incisiv și voit provocator, dar nefăcând altceva decât să reia idei adesea dezbătute în media din regiune în ultimele săptămâni, comentatorul cotidianului economic ceh avansează 7 elemente care explică mortalitatea redusă din Est..
Din punctul de vedere al cazurilor de contaminare și al morților, este frapant să constați în ce măsură linia care separă țările cele mai lovite de pandemie de cele care au fost relativ ferite seamănă cu cea a fostei cortine de fier.
În vreme ce, de o parte, victimele se numără cu zecile de mii în Italia, în Spania, în Franța sau în Regatul Unit, de cealaltă, un calm relativ domnește în Republica Cehă, în Slovacia, în Ungaria, în țările Baltice sau în cele din fosta Iugoslavie.
De ce? Întrebarea merită pusă și propun să răspundem la ea. Prefer totuși să avertizez că liniile mele de gândire nu vor plăcea neapărat tuturor și mai ales spiritelor liberale.
1. Vaccinul contra tuberculozei. În tot blocul Estic, vaccinul BCG a fost obligatoriu pentru toată populația. Potrivit unor epidemiologi, creșterea generală a imunității populației ar fi putut avea un efect secundar și asta inclusiv contra virusului.
Astfel, potrivit unui studiu făcut de Universitatea Johns-Hopkins, mortalitatea asociată cu Covid-19 în țările în care vaccinul este obligatoriu este de 5,8 ori mai mică decât cea constatată în țările în care nu a fost obligatoriu, de exemplu, în Italia și în Spania.
2. Imigranții. Călcăm pe teren minat, dar dacă ținem cont de datele disponibile, numărul victimelor Covid-19 printre persoanele de origine ne-europeană este mai ridicat decât printre autohtoni.
Exemplul care ilustrează poate cel mai bine această constatare este cel privind cartierele sărace din nordul Stockholmului, unde numărul de cazuri de contaminare a fost mai ridicat decât în celelalte cartiere ale capitalei suedeze.
Este vorba acolo poate de consecința unei proaste înțelegeri a recomandărilor făcute de guvern din cauza necunoașterii limbii, la care se adaugă și condițiile sociale mai puțin bune.
În orice caz, locuitorii de origine ne-europeană sunt mult mai puțin numeroși în Europa Centrală și de Est decât în Vest și numărul de contaminări și de morți este de asemenea mai mic.
3. Un nivel de viață mai scăzut. Dacă coronavirusul pune mai puține probleme în Europa Centrală și de Est, este și pentru că oamenii dispun de venituri mai mici și deci călătoresc mai puțin sau deloc. Uitându-ne la statistici, vedem totuși că această ipoteza nu se aplică decât anumitor țări și trebuie luată în considerare cu prudență.
Dacă românii și bulgarii se numără, într-adevăr, printre cei care călătoresc cel mai puțin în Europa, cehii figurează la celălalt capăt al scalei. Potrivit Eurostat, doar finlandezii și olandezii fac mai multe călătorii cu caracter turistic cu o durata mai mare de o zi.
4. Cei care au trăit în regimuri totalitare au o anumită educație. Să impui ceva în mod autoritar popoarelor nu este o problema în Europa Centrală și de Est.
În Republica Cehă, guvernul nu a ezitat să facă din purtarea unei măști de protecție în spațiul public o obligație, practic, de pe o zi pe alta și asta în ciuda penuriei și incapacității statului de a asigura aprovizionarea.
O asemenea atitudine și o asemenea exercitare a puterii sunt de neimaginat în țările occidentale. În Austria, purtarea măștii în supermarketuri nu a devenit obligatorie decât începând din momentul în care acestea au fost în măsură să le ofere clienților.
În Republica Cehă, politicienii le-au spus oamenilor “Descurcați-vă”. Și care a fost reacția? Ei și-au amintit că mamele și bunicile i-au învățat să coasă.
5. Facultatea moștenită din socialism de a se echipa și aproviziona singur. Marcați cu fierul roșu al experienței din socialism, când majoritatea bunurilor materiale erau de negăsit sau de proastă calitate, oamenii din Europa Centrală și de Est s-au obișnuit să meșterească și să-și fabrice singuri lucrurile de care au nevoie.
Iată de ce nu a fost o problemă să șteargă de praf mașinile de cusut. E nevoie de măști, dar nu se găsesc? Să ne suflecăm mânecile și să le coasem singuri!
În anii 1980, femeile cehoslovace nu făceau altfel atunci când modelele de rochii ce le făceau să viseze în (rarele) reviste de modă erau pentru ele inaccesibile. Dacă acest spirit descurcăreț le-a permis să iasă puțin din cenușiul vestimentar al epocii, nu se știe dacă de astă dată nu a salvat vieți.
6. Frica înscrisă în mentalități. Oamenii din Europa Centrală și de Est continuă să manifeste un respect mai mare pentru puterea de stat decât în Vest.
Totuși, poate e mai curând cazul să vorbim de frică. Avem tot timpul tendința să-i considerăm pe polițiști potențiali dușmani și trăim cu teama că cineva vine peste noi și ne strică viața.
În ce privește disciplina de care dau dovadă praghezii în criza actuală prin comparație cu parizienii sau londonezii, ar trebui totuși să ne întrebăm dacă e bine să existe această teamă.
7. Denunțul. Țările din Europa de Est se caracterizează prin gradul ridicat de neîncredere care domnește în interiorul societăților lor. Mult mai mult decât în Vest, oamenii nu au încredere unii în alții și se tem că vor fi denunțați.
În ultimul timp, cu obligația purtării măștii, am văzut reapărând “spionii” în blocuri în numele protejării interesului celor mulți.
Rezumând: chiar dacă nu este ușor să admitem concluzia, putem crede că moștenirea comunismului care nu s-a evaporat încă total ne protejează de coronavirus. Vaccinarea obligatorie, teama de autoritate, arta de a te descurcă atunci când statul nu-și face datoria. Și să ne întrebăm dacă acest diagnostic nu este în fond mai grav și mai îngrijorător decât cel de coronavirus ca atare”.