România. Peste 80 de medici români specializați în Anestezie-Terapie Intensivă (ATI) plecați în Franța au adresat o scrisoare deschisă, solicitând implementarea unui cadru legal pentru îngrijirile paliative în România. Aceștia susțin că situația pacientului de la Spitalul „Sfântul Pantelimon”, care a generat ancheta medicală, ar fi fost un caz de impas terapeutic, fără posibilitate de recuperare, iar decizia de a continua tratamentele invazive era lipsită de sens.

În documentul trimis, medicii argumentează că, în astfel de cazuri, administrarea unor doze mari sau mici de noradrenalină nu schimbă prognosticul de deces, ci doar prelungește suferința pacientului și a familiei acestuia. Ei își exprimă îngrijorarea că tratamentele agresive în asemenea circumstanțe sunt nu doar ineficiente, dar pot intensifica suferința fără a oferi o speranță reală de vindecare.

Pe lângă aceste observații, scrisoarea deschisă oferă exemple de reglementări din Franța care asigură un cadru legal bine definit pentru îngrijirile de sfârșit de viață, protejând atât pacientul, cât și personalul medical. Aceste reglementări sunt prezentate ca un model pe care România ar trebui să-l urmeze pentru a îmbunătăți standardele de îngrijire în faza terminală.

Doctorițele de la Sf. Pantelimon, apărate de 83 de medici români din Franţa

Un grup de medici români specializați în Anestezie-Terapie Intensivă (ATI), care activează în Franța, a transmis o scrisoare deschisă în care își exprimă preocuparea privind cazul medicilor de la Spitalul „Pantelimon”, acuzați de omor calificat cu premeditare. Ei atrag atenția asupra faptului că unele persoane care comentează public despre acest caz nu au cunoștințe suficiente despre funcționarea unității de Terapie Intensivă și specificitatea patologiilor tratate, criticând astfel deciziile medicale fără a înțelege complexitatea situațiilor de urgență în reanimare.

Medicii ATI din acest grup subliniază că, în contextul limitărilor resurselor și al deciziilor dificile legate de viață și moarte, moartea în secția de Terapie Intensivă este o realitate frecventă. Ei precizează că profesia lor implică adesea alegeri complicate și necesită un grad ridicat de intervenție și agresivitate în tratamente, explicând că aceste aspecte sunt esențiale pentru a înțelege adevărata dimensiune a situației și a criticiilor aduse colegilor lor.

Problema de la Sf. Pantelimon nu ar fi în doza de noradrenalină

Specialiștii în Anestezie-Terapie Intensivă din Franța subliniază că înțelegerea situației de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” nu se poate reduce la analiza dozei de noradrenalină administrată. Ei explică faptul că problema reală constă în recunoașterea unui impas terapeutic în care medicii se aflau, un tip de „șah mat” medical, unde toate eforturile sunt în zadar. Termenul „șoc refractar” descrie o stare de hipotensiune profundă care nu răspunde la tratamente, făcând inevitabil decesul, indiferent de cantitatea de medicament administrată.

În contextul unui astfel de impas, continuarea tratamentelor invazive devine, potrivit medicilor, o măsură inutilă și chiar dăunătoare. Ei argumentează că aceste proceduri doar prelungesc suferința pacientului și a familiei sale fără a oferi vreo șansă reală de recuperare, subliniind astfel că abordările invazive nu sunt doar ineficiente, ci și dăunătoare în anumite situații clinice critice.

 Medicii atrag atenția asupra nevoii unor reglementări riguroase în sistemul medical

În Franța și în alte țări europene, gestionarea sfârșitului vieții în secțiile de reanimare este strict reglementată, contrastând cu situația din România. Practica cunoscută sub denumirea de „limitare terapeutică” se aplică pacienților în stare terminală, pentru care nu mai există perspective de supraviețuire. Aceasta se diferențiază de „îndârjirea terapeutică”, un concept reglementat de legea Leonetti din 2005, care interzice administrarea unor tratamente inutile în cazurile fără șanse reale de recuperare.

În cadrul sistemului legal francez, „îndârjirea terapeutică” este considerată o practică medicală inadecvată și dăunătoare demnității pacientului. Legea prevede că tratamentele agresive trebuie limitate atunci când nu există un beneficiu clar pentru pacient, și sancționează practici care ignoră starea terminală a pacientului. Aceste reglementări sunt menite să protejeze atât drepturile pacienților, cât și să ofere un cadru de protecție juridică pentru echipele medicale implicate.

Totodată, autorii scrisorii sugerează că este imperativ ca România să dezvolte un cadru legal similar pentru gestionarea cazurilor terminale, pentru a evita abuzurile și excesele. Fără o astfel de reglementare, atât pacienții, cât și medicii riscă să se confrunte cu situații dificile, fără protecție adecvată. O legislație clară ar asigura o abordare echilibrată și respectuoasă, conformă cu standardele internaționale.

„Fiecare om, pacient, este unic şi fiecare viaţă este preţioasă. Limitarea îngrijirilor medicale pentru un anumit pacient este întotdeauna o mare greutate pe umerii celui care ia această decizie, însă trebuie să înţelegem că nu prelungirea vieţii şi evitarea morţii cu orice preţ este scopul ultim în reanimare (terapie intensivă), ci tratarea, îngrijirea, confortul, calitatea vieţii (sau a sfârşitului vieţii). Şi, când se poate, vindecarea”, transmit ei.

Medicii semnatari ai scrisorii reclamă ”vidul legislativ” din România.

„Vidul legislativ a făcut posibilă tragedia de la Spitalul «Sf. Pantelimon». Şi când spunem tragedie, înţelegem şi durerea familiilor care au rămas cu impresia că nu s-a făcut tot posibilul pentru apropiaţii lor, dar şi cea a medicilor implicaţi, care, deşi au avut sentimentul că procedează corect şi că au acţionat în interesul pacienţilor, acum sunt ostracizaţi şi trataţi precum criminali de drept comun. În calitate de medici ATI, ne exprimăm speranţa că acest caz al medicilor de la Spitalul «Sf. Pantelimon» să fie încredinţat experţilor, care pot să judece imparţial ce s-a petrecut cu adevărat acolo. Sperăm, de asemenea, să fie punctul de plecare pentru definirea unui cadru legal în România care să stabilească regulile de funcţionare în astfel de situaţii. Perenizarea absenţei unui cadru legislativ nu face decât să perpetueze o situaţie dificilă atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi, şi, mai ales, să erodeze relaţia de încredere care trebuie să existe între pacient şi echipa medicală, aceasta în detrimentul amândurora”, subliniază ei, conform news.ro.

Principiile pe care se bazează aceste legi în Franţa

În scrisoarea deschisă adresată colegilor din România, medicii anesteziști-reanimatori din Franța își oferă suportul și expertiza pentru a împărtăși lecțiile învățate din experiența sistemului medical francez. Ei subliniază că gestionarea limitării tratamentelor într-o unitate de Terapie Intensivă este o practică bine reglementată în Franța, oferind exemple concrete de situații în care astfel de măsuri sunt necesare. Printre aceste situații se numără cazurile de eșec terapeutic, evoluția defavorabilă a pacienților și refuzul expres al acestora de a accepta tratamente suplimentare.

Printre modalitățile de limitare terapeutică, se regăsesc diferite strategii care nu includ provocarea moartea pacientului, ci doar gestionarea procesului de moarte într-un mod care respectă demnitatea acestuia. Limitarea tratamentelor implică fie neînceperea unor noi tratamente, fie neîmbunătățirea celor existente, având ca scop lăsarea procesului fiziologic să evolueze natural. Oprirea tratamentelor, pe de altă parte, implică întreruperea tratamentelor deja aplicate care mențin artificial viața, o măsură distinctă de eutanasie.

În Franța, deciziile legate de limitarea sau oprirea tratamentelor sunt luate printr-un proces riguros care implică pacientul, dacă acesta este capabil să ia decizii, și echipa medicală.

Când pacientul nu mai poate participa la procesul decizional, medicul responsabil este cel care ia decizia, fără influența altor membri ai personalului medical sau familie. Reflecția colegială este esențială, iar consultarea altor medici poate fi solicitată pentru a asigura o decizie echitabilă și bine fundamentată.

De asemenea, legea franceză prevede că, în procesul de luare a deciziei, dorințele exprimate anterior de pacient și opinia familiei sunt luate în considerare, chiar dacă familia nu are un rol decizional direct. Echipa medicală implicată în îngrijirea pacientului, inclusiv asistenții și infirmierele, sunt încurajați să contribuie la procesul decizional și să ajungă la un consens, asigurându-se astfel că toate perspectivele sunt reflectate în decizia finală.

Trasabilitatea deciziilor este o componentă critică în Franța, cu toate deciziile de limitare sau oprire a tratamentului fiind documentate amănunțit în dosarul pacientului. Aceasta asigură responsabilitatea medicului și oferă o bază legală pentru eventualele revizuiri. Documentația trebuie să fie completă, inclusiv numele și funcțiile celor implicați în decizie, etapele procesului decizional, motivele deciziilor și opinia tuturor părților implicate.

Odată cu aceste exemple, semnatarii scrisorii fac apel la dezvoltarea unui cadru legal similar în România pentru a reglementa gestionarea îngrijirilor în faza terminală. Fără un astfel de cadru, riscurile de excese și abuzuri sunt mari, iar atât pacienții, cât și echipele medicale, ar putea fi puse în situații dificile fără protecția necesară. Un sistem bine reglementat asigură respectul pentru drepturile pacientului și protejează echipele medicale în fața deciziilor complexe.

 17 pacienţi au murit, în secţia ATI a Spitalului „Sfântul Pantelimon” din Bucureşti

„Din momentul în care s-a luat decizia de limitare/oprire a tratamentului şi aceasta este pusă în practică, scopul primordial al echipei medicale este de a asigura îngrijirile de confort, de a uşura durerea fizică sau morală atât a pacientului, cât şi a familiei (ex. menţinerea suportului ventilator, a hidratării, a nutriţiei artificiale).

Aceasta presupune, de asemenea, încetarea practicării diverselor examene medicale (bilanţuri de sânge, radiografii etc.), facilitarea unei asistenţe religioase, psihologice, administrative etc. În anumite cazuri, se poate pune în practică o sedare terminală care să limiteze simptomele unui pacient în ultimele clipe de viaţă (durere, agonie, confuzie, agitaţie etc.)”, se arată în scrisoarea deschisă a medicilor anestezişti-reanimatori din Franţa.

Într-un interval de patru zile, secția ATI a Spitalului „Sfântul Pantelimon” din București a înregistrat decesul a 17 pacienți, ceea ce a ridicat suspiciuni legate de posibile neglijențe în administrarea tratamentului. Scăderea dozei de noradrenalină a fost menționată ca un posibil factor contribuitor la această serie de tragedii, generând un val de critici și întrebări privind gestionarea situațiilor critice.

În urma acestor evenimente, procurorii au deschis o anchetă pentru a examina circumstanțele legate de moartea unui pacient în vârstă de 54 de ani. Acuzațiile aduse vizează doi medici care sunt suspectați de omor calificat cu premeditare, iar investigația se concentrează pe stabilirea responsabilității pentru scăderea dozelor de medicamente și impactul acesteia asupra pacienților.