În anii '90, Juventus Torino era una dintre puținele forțe ale fotbalului italian, o echipă cu jucători de mare clasă. Printre numele sonore și-a făcut loc și Moreno Torricelli, cel ce avea să devină unul dintre marii jucători ai „Bătrânei Doamne”.
Fotbalul profesionist este o aventură spectaculoasă, din care puțin reușesc să ajungă în vârf, deși cu toții visează la acest lucru. Mulți dintre jucătorii care s-au afirmat au început să practice acest sport aparte pe maidane, cu mingi improvizate, cârpite, teniși rupți sau desculți, dar visul către fotbalul mare îl are fiecare puști.
Șansele ca cei care au calități impresionate pe teren de a fi observați de persoana potrivită pentru a face pasul către cel mai înalt nivel al acestei ramuri sportive sunt, deseori, mici, ba chiar inexistente pentru mulți. Te nași talent, mori speranță. Dar să ne concentrăm pe cazul lui Moreno Torricelli, cel care a devenit un „titan” al fotbalului italian, grație unor „ochi” la momentul potrivit.
„Titular” într-o fabrică de mobilă
Moreno Torricelli s-a născut la Erba, în zona Brianza din Como, pe 23 ianuarie 1970, și a crescut în satul Inverigo. La vârsta de 8 ani, a fost selectat într-o echipă de juniori, Thunderbolt Brianza. Avea calități atletice deosebite. În adolescență, Torricelli a fost invitat de formația Como (pe atunci în Serie A) să participe într-un campionat local de juniori. Însă, deși impresiona prin calitățile sale fizice și avea o energie peste mulți juniori, Moreno nu i-a impresionat pe scouteri și totul părea că a sa carieră de fotbalist se va încheia mai devreme de vârsta de 16 ani.
Apoi, tânărul Torricelli și-a găsit un loc de muncă într-o fabrică locală de mobilă. Devenise tâmplar, la o vârstă fragedă, avea o viață modestă și lucra săptămânal de luni până sâmbătă. Totuși, pasiunea sa pentru fotbal nu apusese. Încă mai avea timp să joace fotbal, pentru echipe de amatori precum Folgore și Oggiono.
La vârsta de 20 de ani, italianul a făcut pasul către primul club serios, Caterese, pentru care a evoluat vreme de 2 ani. Era un club semi-profesionist, dar un pas imens pentru sufeltul său. Acest lucru se întâmpla în anul 1990.
Clubul din Lombardia a fost gestionat de fosta stea a Milanului, Roberto Antonelli, iar acesta a fost primul care a văzut potențialul lui Moreno Torricelli, un fundaș de bază, un atlet aparte. În timp, Torricelli a fost „ochit” de cluburi precum Verona sau Pro Vercelli, dar legenda lui Juventus, Claudio Gentile (pe atunci director sportiv al echipei locale Calcio Lecco), l-a remarcat, la rându-i, pe tânărul Torricelli. A fost atât de impresionat de calitățile fotbalistice ale lui Torricelli încât l-a recomadat personal lui Giovanni Trapattoni, antrenorul lui Juventus Torino!
Așa a apărut „Geppetto”!
A venit, într-o bună zi, și meciul amical dintre Caratese și Juventus, în urma căruia Trapattoni a fost uimit de Torricelli. Astfel că, a venit și oferta pentru el din partea „Bătrânei Doamne”. După meci, antrenorul lui Juve a dialogat cu Moreno și brusc viața tâmplarului-fotbalist s-a schimbat. În timpul verii, cu doar trei zile înainte de startul noului sezon fotbalistic din Italia, Torricelli a primit telefonul care i-a schimbat viața. A fost chemat la reuniunea echipei torineze, deși înainte i-a fost trimisă o telegramă de convocare din partea lui Juve, însă aceasta nu a mai ajuns la domiciuliul lui Torricelli, din cauza unei dactilografieri greșite de pe adresă.
Apoi, Torricelli s-a învoit vreme de o lună de la fabrică, pentru a vedea dacă i se va îndeplini visul la Juventus. Acea zi a fost, de fapt, ultima sa apariție în incinta fabricii. Odată intrat în lotul lui Juve, Torricelli a primit porecla de „Geppetto”, tatăl și tâmplarul poveștii lui Pinocchio, porecla fiind aleasă de marele Roberto Baggio.
Într-un timp rapid, Trapattoni l-a inclus printre titulari pe Torricelli, iar acesta a rămas în primul „11” la Juve meci de meci, pe postul de fundaș-dreapta. Primul său meci pentru Juve a avut loc pe 13 septembrie 1994 (scor 4-1, cu Atalanta). Atunci, chiar dacă nu a rupt gura târgului în Serie A, Juventus a reușit să-și adjudece Cupa UEFA, câștigând trofeul în dauna lui Borussia Dortmund.
Lippi l-a înlocuit pe „Trap”, iar Torricelli a vrut să plece
Dar lucrurile scârțăiau pentru Juve în Serie A, fiind mereu în spatele lui AC Milan, o echipă care era pe val, echipa lui Silvio Berlusconi. Astfel, familia Agnelli, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Juventus, a tăiat în carne vie. A schimbat și conducerea clubului. În 1994, și-a făcut apriția în club Luciano Moggi. Acesta din urmă a fost și cel care l-a demis pe Trapattoni de la echipă și, astfel, începuse calvarul pentru Moreno Torricelli. Noul antrenor era Marcelo Lippi. Cu acest tehnician, Moreno nu s-a înțeles mai deloc, și invers.
Roberto Baggio, golgheterul echipei, a plecat la scurt timp după sosirea lui Lippi. A vrut să plece și Torricelli, dar a fost convins să rămână, iar aceasta a fost cea mai bună decizie a sa. Cu Lippi la timonă, Juve a câștigat imediat campionatul și Cupa în Italia, iar Lippi se îndrepta către titlul de cel mai mare manager din istoria „alb-negrilor”.
Finala LC cu Ajax, meciul carierei
În 1996, Moreno Torricelli avea să facă meciul carierei. Și ce meci! Finala Ligii Campionilor, pe „Olimpico” din Roma, cu Ajax Amsterdam, scor 1-1/4-2, după loviturile de departajare. Astfel, Torricelli avea și Europa la picioare.
Șase ani a îmbrăcat cu succes tricoul lui Juventus. A strâns 153 de meciuri și a marcat un singur gol. Alături de torinezi, Torricelli a cucerit titlul în Serie A de trei ori, 1 Cupă a Italiei, 1 Supercupă a Italiei, 1 Ligă a Campionilor, 1 Cupă UEFA, 1 Supercupă a Europei și 1 Cupă Intercontinentală. În 1997, Moreno a suferit o accidentare gravă, care l-a scos din schemă aproape un întreg sezon. În 1998 a plecat de la Juventus, iar după ce s-a recuperat a ales să joace pentru Fiorentina.
Pentru toscani a strâns 99 de prezențe și a marcat de două ori, reușind să câștige și o Cupă a Italiei cu formația „Viola”. A plecat de la Fiorentina în 2002, iar un an mai târziu a făcut pasul către Spania, la Espanyol (33 de meciuri), după care, în 2004, a revenit în „Cizmă”, la Arezzo, unde a mai evoluat un sezon până la finele carierei sale de jucător.
Pentru „Squadra Azzurra”, Moreno Torricelli a evoluat de 10 ori, fiin în lotul Italiei atât la Europeanul din 1996, cât și la Mondialul din 1998. În cariera de antrenor, fostul tâmplar a pregătit echipele Pistoiese (2009) și Figline (2009-2010). (FOTO: Facebook)