Fanaticii luptei împotriva schimbării climatice mai mult poluează și distrug, decât să salveze planeta.

Fabien Bouglé, autorul lucrării „Eolienele, fața neagră a tranziției ecologice” a fost invitat de către Berenice Levet la un incitant dialog la canalul tv REACnROLL.

Iată mai jos un fragment:

 

- Afirmați că centralele eoliene nu au nimic ecologic. Explicați-ne de ce.

- Aveți perfectă dreptate să insistați asupra acestui paradox care ne-a fost impus, acela al industrializării zonelor noastre rurale cu niște monștri din oțel și fibră de carbon care măsoară între 150 și 180 de metri înălțime, ba chiar și 240 de metri în cazul unui proiect din Burgundia.

Și se pretinde că acești monștri de oțel, aceste turbine de vânt ar fi elementele ecologice care vor salva planeta! Iată un prim paradox: cum este posibil să industrializezi zona rurală în numele ecologiei?

Acest lucru a fost de altfel subliniat foarte bine de către Greenpeace. În propaganda pe site-ul său de internet, Greenpeace le spune: „flori frumoase pentru salvarea climatului”.

Ce flori frumoase, aceste centrale eoliene, aceste turbine! Ați subliniat adineaori proprietățile acestui limbaj. Promotorii eolienelor folosesc frecvent termenii de „fermă”, de „parc”, iar noi (care ne opunem) vorbim despre centrale, despre aerogeneratoare industriale.

Și chiar asta sunt. Să nu se supere Greenpeace, eolienele nu sunt nici flori frumoase, nici margarete, așa cum găsești la țară pe câmp, nu sunt elemente ale naturii!

Tocmai din acest motiv, promotorii eolienelor folosesc adesea cuvântul „vânt” și elemente de limbaj apropiate de natură.

Prin elementele lor constitutive, eolienele reprezintă un atentat gravisim la adresa mediului înconjurător. O centrală eoliană înseamnă trei elemente: socluri de beton armat, între 1200 și 1500 de tone de beton armat plus 50 de tone pentru armătura de fier a soclurilor.

- Ceea ce înseamnă o betonare a pământurilor...

- Ni se spune că soclurile pot fi reciclate, desfăcute, dar în realitate este imposibil, doar demontarea lor costă probabil de 10 ori mai mult decât cauțiunea de 50.000 de euro pe care statul o impune pentru demontarea eolienelor!

Durata de viață a unei eoliene este între 15 și 25 de ani, deci vom avea în curând cimitire întregi de eoliene.

Al doilea element este pilonul principal, catargul, fie din beton, fie din fier, care este ușor de reciclat.

Însă cele mai grave sunt palele realizate din fibră de carbon și de sticlă, și care pur și simplu nu sunt reciclabile, astfel că, atunci când trebuie distruse, ele se ard, ceea ce produce gaze cancerigene (potrivit studiilor realizate de armata germană), iar dacă sunt zdrobite și amestecate cu ciment, ele devin asemănătoare azbestului.

Rezultatul este arătat de multe site-uri americane: cimitire de pale de eoliene în satele din SUA.

Trăiască ecosistemele!

Cele mai periculoase din toate sunt nacelele în care sunt amplasați magneții și rotoarele care servesc la transformarea vântului în electricitate. Pentru fabricarea acestor nacele este nevoie de ceea ce sunt numite metale rare sau pământuri rare. Planul multianual al Ministerului Ecologiei (din Franța) arată că este nevoie de 200 de kg de pământuri rare pentru o eoliană mică și o tonă pentru o eoliană plasată în mare.

Pământurile rare sunt materiale extrase în marealor majoritate în China, în mine de suprafață. Pentru extragere, este distrusă natura de pe zone imense. Materia obținută se concasează și apoi trebuie separate elementele utile de cele sterile. Prin această separare se produce radioactivitate, la care se adaugă alte elemente extrem de poluante.