Ultimele sondaje efectuate la nivel național scot în evidență situația dezastruoasă a PSD-ului și, implicit, a Vioricăi Dăncilă, noul lider al social-democraților. Bazându-se pe datele din teren, jurnalistul Moise Guran a analizat șansele celor care ar fi eligibili pentru o candidatură la prezidențiale.

Dacă alegerea lui Dacian Cioloș în funcțiile alea importante de la Parlamentul European o fi venit la pachet cu renunțarea la candidatura la prezidențiale (și nu zic că ar fi așa, doar speculez), atunci Alianța USR-PLUS are o problemă foarte serioasă.

Nu e vorba doar de faptul că nu mai are candidat la alegerile din această toamnă, dar opțiunile celor două partide pentru anul electoral următor se îngustează foarte mult. Înainte de a vorbi despre prezidențiale, haideți să vă arăt întâi tabloul opțiunilor de vot pentru parlamentare, din luna imediat următoare usturătoarei înfrângeri a PSD din 26 mai.

Da, PSD a intrat sub 20%, ceea ce înseamnă că acest partid se îndreaptă spre dezintegrare. După alegerea Vioricăi Dăncilă în funcția de președinte, această tendință nu are cum să nu continue, dar pasul decisiv va fi probabil stabilirea unui candidat separat al grupării peremiste (probabil Pleșoianu), ceea ce va duce la spargerea acestui partid, undeva în primăvara următoare.

Cât despre Dăncilă, IMAS a introdus-o pentru prima dată în măsurătorile pentru prezidențiale (punctulețul roșu), aceasta intrând, firesc, cam pe unde era și Dragnea – sub 7%. Aceasta este însă o intenție ponderată (din opțiuni valide), în realitate Dăncilă reușind să adune doar 5,8% din opțiunile totale ale populației. 

Cam pe unde e și Dan Barna. Cu toată popularitatea lui de la frizerie, procentul acestuia a crescut cu doar trei procente în lunile de campanie și în luna de după alegeri. E drept că nu și-a exprimat vreo intenție de a candida la președinție, dar cum Barna ar fi probabil opțiunea imediat următoare în situația în care Cioloș nu ar mai dori să candideze, el nu are cum să mai recupereze în patru luni handicapul uriaș de notorietate. S-ar duce poate la 10% sau puțin peste, insuficient pentru a intra în turul II.  Sigur, de Dăncilă a auzit toată lumea (în sens negativ, dar a auzit) la ea procentul foarte mic vine dintr-o problemă de încredere, în vreme ce la Dan Barna e vorba de o barieră de notorietate. Ponta, Tăriceanu și Gabriela Firea nu au o astfel de problemă și, probabil, oricare dintre ei l-ar depăși fluierând. 

De fapt Barna are șanse să intre în turul doi (nici acelea sigure) doar în situația în care stânga are mai mulți candidați, fie de tipul Dăncilă (alegătorii se rușinează să o voteze), fie de tipul Teodorovici sau Pleșoianu (notorietate foarte mică de asemenea). La următoarele sondaje îi vom include pe toți, astfel încât să avem mai clare aceste opțiuni. Deocamdată avem măsurătorile defalcate stânga-dreapta, pe candidații profilați la începutul lunii iunie.

Astfel, Tăriceanu pierde masiv, în favoarea Gabrielei Firea mai ales. Victor Ponta crește și el, propulsat probabil de mișcările extrem de abile pe care le-a făcut cu ocazia moțiunii de cenzură.

În cazul votanților de dreapta situația este oarecum statică. Dacian Cioloș a câștigat cam trei procente în ultimele luni, dar reveniți la prima figură și observați că Barna și Cioloș la un loc abia conving jumătate dintre votanții alianței USR-PLUS, ceea ce înseamnă că cealaltă jumătate l-ar prefera totuși pe Iohannis.  Ceea ce arată că o bună parte a votanților acestei alianțe reprezintă un electorat volatil, ce și-ar putea schimba opțiunea de vot pentru parlamentare (probabil în favoarea PNL), mai ales dacă Alianța USR-PLUS nu reușește să intre în turul II la prezidențiale. Dacă nici nu reușesc să fuzioneze (urgent, de preferat până la toamnă) cele două partide, USR și PLUS, vor fi percepute ca fiind partide balama pentru partidul mai mare (PNL). 

Nu mă arunc să dau sentința că o eventuală candidatură a lui Barna la președinție ar fi o greșeală, dar în mod cert ar fi o greșeală ignorarea problemei de notorietate a acestuia. De aceea se anunță un candidat la președinție cu cel puțin un an înainte, la fel cum primul ministru trebuie anunțat cu un an înainte de parlamentare pentru a avea suficientă tracțiune pentru partid/alianță. 

Abordarea “la mișto” a alegerilor prezidențiale de către USR-PLUS, dar și o eventuală înțelegere pentru susținerea lui Iohannis ar fi greșeli grave de strategie pentru locale și parlamentare. Cum doamna Kovesi iese deocamdată din calcule, rezultă că singura strategie validă pentru locale și parlamentare este fuziunea celor două partide și candidatura lui Dacian Cioloș la președinție, cu perspectiva ca acesta să devină apoi (în situația în care intră în turul doi, dar pierde în fața lui Iohannis) candidat la funția de premier. O înțelegere preelectorală cu PNL (de orice fel) ar fi de asemenea o greșeală, mai ales că mai e o chestie pe care nu o ia nimeni în calcul – criza bugetară.  Crizele acutizează extremele, iar de asta ar trebui să-și facă griji în special Iohannis și PNL. Cred că am intuit corect, PNL a început să scadă chiar înainte de alegerile din 26 mai, iar acest partid va avea de asemenea o puternică tendință de radicalizare (populism) în cazul unei crize bugetare.

Una peste alta, nimeni, niciun partid, nu ar trebui să considere că are în buzunar voturile de pe 26 mai. Acelea au fost voturi anti-Dragnea și este improbabil ca la parlamentarele de anul viitor să mai avem prezența de la europarlamentarele de anul acesta.