A venit în România în anii ’80 pentru a studia medicina, trimis de părinții lui din Liban care considerau profesia de doctor una onorabilă. După ’90 a început să aducă marfă din Orient în țara noastră, iar în 1992 a introdus „shaorma” în meniul românilor, după ce a deschis primul fast food oriental din București, Spring Time. În 1998 a intrat în afacerile turistice neavând experiență, dar având o cultură a ospitalității dobândită în țara sa natală. Acum, Mohammad Murad, este hotelierul român cu cea mai mare capacitate de cazare, peste 10.000 de locuri împărțite în peste 20 de hoteluri.

- Evenimentul Zilei: Cum ați ajuns în România?

- Mohammad Murad: Am ajuns în România când aveam vârsta de 17 ani. Am început Facultatea de Medicină la Iași în anul 1982. Fratele meu era deja în România, la studii. Am stat la Iași trei ani de zile, după care am venit lângă fratele meu la București. Am absolvit facultatea în 1988 și am mers la Spitalul Colentina pentru specializare, unde am lucrat și ca medic.

- Aveați medici în familie?

- Nu, dar toți părinții doreau să aibă copii medici pentru că este o meserie foarte onorabilă. Din partea noastră, a copiilor, nu exista altă opțiune în momentul în care părinții hotărau ceva.

- Cum ați trăit evenimentele din decembrie 1989?

- La Revoluția din 1989 am fost printre primii oameni care au ajuns în actuala Piață a Revoluției, care pe vremea aceea era Piața Comitetului Central. Am fost joi seara să văd ce se întâmplă acolo, unde era foarte multă lume adunată. A doua zi dimineața, am plecat din cămin și la Gara de Nord am văzut un elicopter care arunca niște foi pe care scria „Trădătorii Patriei”. Era un mesaj către poporul român din partea lui Nicolae Ceaușescu. Erau vreo trei rânduri scrise, iar concluzia era că sunt unii care dau o lovitură de stat și care vor să distrugă România.

- Ați fost în Piață când Ceaușescu a ținut ultimul său discurs?

- Am ajuns la Comitetul Central și am văzut un elicopter care a pleca și odată cu plecarea lui toată lumea a început să intre înăuntru. După ce a plecat, eu, care am citit revoluțiile din istorie, le-am spus că cel mai important este să luăm Televiziunea Română. Ne-am îndreptat cu 8 mașini spre Televiziune. Am fost primul care a intrat în studio. Atmosfera în Televiziune era normală, nu era nimic special. După ce au început să vină sute de oameni a ieșit un haos total. De la Televiziune am plecat la aeroport, să verificăm dacă nu încearcă să fugă din țară.

- Cum au fost zilele de după fuga lui Ceaușescu, în condițiile în care la Televiziune se anunța că vin arabii să îl salveze?

- După verificarea de la aeroport, am plecat spre căminul Belvedere, unde locuiam atunci. A doua zi, sâmbătă, am ieșit din nou pe stradă și au început să fie vehiculate informațiile că au venit arabii să îl salveze pe Ceaușescu. Ne-am retras în cămin, am făcut o mică celulă de criză să stabilim cum ne apărăm dacă apare cineva. Sâmbătă după-amiază a dispărut Miliția de pe străzile din jurul căminului și noi am rămas singuri. Nu mai puteam să ieșim până la piață de frică să nu se creadă că am venit să îl apărăm pe Ceaușescu. Ajutorul au fost prietenele noastre, care erau românce, și care se duceau și ne făceau aprovizionarea. A durat timp de o săptămână această situație în care noi nu am părăsit căminul. În acea perioadă au fost și doi studenți arabi, care au fost omorâți la Gara de Nord de oamenii care credeau că sunt teroriștii despre care se vorbea la televizor.

- Ce a urmat?

- După aceea lucrurile au început să curgă normal, deși nimeni nu știa ce rezervă viitorul. În 1990, când eram la cămin, mai aduceam câte un blug de acasă și mai făceam niște bani în plus. Nu făceam foarte mulți bani, câștigam numai întreținerea în București.

- Ați profesat ca medic în România?

- Am lucrat în spital la chirurgie cu un medic Andronescu, un tip senzațional. Țin minte și acum că după prima operație pe care am făcut-o cu dânsul a venit la mine o femeie cu o pungă cu cafea și o sticlă de palincă. Îi operasem fetița de peritonită. Nu am vrut să iau și atunci medicul a țipat la mine: «Băiete, dacă nu iei o să creadă că pacientul e mort. Am rămas așa un pic surprins, am dus-o în birou și am liniștit-o. 

Mohammad Murad: „În Liban nu am avut niciodată altceva de oferit decât o masă bună și servicii foarte bune”

- Evenimentul Zilei: Cum ați intrat în afaceri?

- Mohammad Murad: Prima firmă se numea „Pisica Neagră” și am înființat-o în primăvara lui ’90. Am făcut o terasă în Regie, dar mesele și scaunele au fost aruncate în Dâmbovița de primarul de atunci al Sectorului 6, care a venit într-o noapte beat la barul nostru. După acest moment m-am dus acasă foarte supărat și trist, dar a venit la mine un prieten român care mi-a spus: «La noi e o vorbă. Orice șut în fund e un pas înainte». Așa am ajuns să fac a doua firmă.

- Ce tip de afaceri ați făcut pe a doua firmă?

- Au început colegii mei din spitale să mă roage pentru una-alta, având în vedere că aveam conexiuni prin afara țării. Le-am spus că pot aduce și mai multe lucruri. Așa că am făcut o firmă, Prometeu, care a ieșit pe 8 august 1990. Am plecat spre Liban de unde am luat mici chestii, am luat de toate. După vreo două luni de zile am vândut toată marfa cu prețul crescut de patru ori. Aveam un chioșc la Gara de Nord unde am vândut peste un milion de unghiere în acea perioadă. Pasta de dinți și cărțile de joc se mai vindeau foarte bine atunci.

- Cum ați ajuns în industria alimentară?

- Am continuat importurile, am renunțat să merg la spital, iar în 1992 am deschis Spring Time. Eu am adus în România cuvântul «shaorma». Nu știa nimeni ce înseamnă șhaorma, știau de kebab. Eu am zis să fac diferența dintre șhaorma libaneză și kebabul turcesc. Acum am 13 restaurante Spring Time.

- Acum sunteți cunoscut pentru afacerile din turism. Cum ați ajuns în acest domeniu?

- În 1998 am cumpărat, de la FPS, hotelul Perla Majestic din Mamaia. Așa am ajuns eu în sectorul turistic. În aceeași perioadă am luat și două fabrici de mezeluri la Glina și Topoloveni.

- Aveați experiență în acest domeniu?

- Nu aveam experiență, dar venind din Liban aveam o aplecare specială pentru acest gen de servicii. În acest moment Libanul este pe primul loc mondial în ceea ce înseamnă servicii la masă. Noi suntem a patra bucătărie mondială după numărul de cereri pentru rețete tradiționale. Pe primul loc sunt Statele Unite cu fast-food-urile, pe locul doi China, datorită faptului că au peste un miliard de cetățeni, pe locul trei este Italia cu celebrele paste și pe locul patru este Libanul. Spre exemplu, în București sunt peste 50 de restaurante libaneze și toate merg în profit. Iar dacă intrați într-un restaurant libanez veți observa că 95% dintre clienți sunt români.

- Ați avut vreun principiu pe care l-ați implementat în turism?

- În turism am început după următorul principiu: ce aș vrea să văd eu într-un hotel și cum aș vrea să fiu tratat ca un client. Am pus în aplicare această regulă și am început să le ofer oamenilor ospitalitate. Am făcut și investiții cu un credit de la bancă. În acest mod Majesticul a ajuns în doar doi ani de zile pe primul loc pe litoralul românesc, el nefiind, în momentul când l-am preluat, în primele 20 de hoteluri. Aveam cinci restaurante în curte, fiecare funcționând la capacitate maximă.

- Aveți vreun program prin care vă diferențiați de ceilalți hotelieri de pe litoral?

- Pe litoralul românesc am încercat să dau foarte mare atenție copiilor, pentru că se face foarte mult turism de familie. În acest moment noi suntem singurul hotel de pe litoral care are un meniu special pentru copiii de până într-un an. Un alt lucru pe care l-am adus în plus pe litoral au fost spațiile. Întotdeauna am optat pentru spații cât mai mari, locuri de joacă pentru copii. Un alt element este faptul că suntem singurul hotel care oferă produse bio, 80% din meniul nostru având astfel de ingrediente.

- Vă place ceea ce faceți?

- Am crezut în turism și cred în continuare. Pentru mine nimic nu este mai plăcut decât să servesc oamenii. Este o chestie de cultură, nu de o alegere personală. Noi în Liban nu am avut niciodată altceva de oferit decât o masă bună, bogată și servicii foarte bune. Din cauză că Libanul nu a avut resurse naturale, eram obligați să găsim alte variante să supraviețuim. Așa am ajuns să avem o dezvoltare foarte bună pe arta culinară. Noi am devenit un fel de stațiune turistică pentru lumea arabă. Eu am încercat ca acest mod de gândire să îl aduc în România.

- Sunteți identificat cu hotelul Phoenicia. De unde vine numele?

- Phoenicia a apărut în 2005, primul hotel fiind cel din nordul Bucureștiului. Numele vine din Liban, de la fenician, iar cuvântul înseamnă comerț. Fenicienii au fost primii care au făcut comerț în istoria omenirii, ei fiind originari din orașul Tyr din Liban. Primul hotel Phoenicia a fost construit cu un credit de la CEC, după care am trecut la Piraeus Bank.

- La ce nivel ați ajuns după 20 de ani în industria turistică? -

Noi în turism astăzi suntem pe primul loc la capacitatea de cazare din țară. În acest clasament nu am luat în considerare SIF-urile care au o formă de organizare diferită. Ca acționar principal, dețin la ora aceasta peste 10.000 de locuri de cazare în peste 20 de hoteluri.

- Familia este implicată în afacerile dumneavoastră?

- Suntem cinci frați acum în România, care suntem implicați în afacerile familiei, dintr-un total de 9, iar doi dintre noi avem și cetățenia română. Toți suntem căsătoriți cu românce. Eu am două fete, iar cea mare, care are 19 ani, este implicată în afacerile de familie în turism, lucrând la departamentul de marketing.

- Profesia de bază, cea de medic, v-a ajutat în afaceri?

- Da. Toată viața noastră este medicină. Medicina are o logică pe care în orice domeniu ai pune-o în aplicare vei avea succes. Dacă ai înțeles medicina, vei înțelege orice altă activitate umană. Pentru mine firma este un pacient. Este un om care vine și spune simptomele pe care le are, ceva nu funcționează cum trebuie. La firmă vine un manager și îmi spune că nu merge bine. Dimineața avem probleme la micul dejun, oamenii sunt nemulțumiți. Acestea sunt simptomele unui pacient cu probleme. Eu, ca medic și ca manager, eu încep să caut tipologii pentru sursa problemelor. Apoi vin și spun care este boala și diagnosticul. După care vine tratamentul.

Citiți mâine a doua parte a interviului cu Mohammad Murad în care acesta analizează, din perspectiva sa de președinte al Federației Patronatelor din Turismul Românesc, problemele cu care se confruntă turismul românesc

Mohammad Murad: „Sezonul pe litoral poate fi prelungit prin crearea unor baze de tratament balnear”

- De unde vine diferența de dezvoltare dintre Nordul și Sudul litorarului?

- Mamaia a luat-o înainte datorită faptului că hotelurile au fost privatizate mai devreme, în 1998, fiind o diferență de 5-6 ani de zile între Nordul litoralului și Sud. O altă diferență a venit din modul de privatizare. Hotelurile din Mamaia au fost vândute de FPS cu obligație de investiție. Eu dacă nu investeam la Majestic, pierdeam hotelul. În schimb, în 2003- 2004, când s-au privatizat hotelurile din Neptun, singurul lucru care a contat a fost prețul, fără alte obligații. O altă diferență vine din diferența de putere financiară dintre Constanța și Mangalia, care are în administrare stațiunile din sud. Constanța poate susține administrativ Mamaia, dar pentru Mangalia este foarte greu să susțină cele 6 stațiuni.

- Ați investi în vreo stațiune din sudul litoralului?

- Eu aș investi acum în Neptun, în sudul litoralului, pentru că stațiunea este încă virgină. Ea arată încă a stațiune, ceea ce este un mare avantaj față de Mamaia.

- Să înțeleg că aveți planuri de extindere pe litoral?

- Da. La vară deschidem amfiteatrul Belvedere din Olimp. Mai deschidem un hotel la mare, în Năvodari, ajungând astfel la 10 hoteluri pe litoral.

- Una dintre problemele litoralului românesc este reprezentată de lungimea sezonului. Aveți vreo soluție pentru ca hotelierii să poată produce bani și în extrasezon?

- Un proiect pentru sezonul de iarnă pe litoral are două componente: una a privatului și alta a statului. Eu, în Mamaia, pentru a prelungi sezonul, aș face două baze de tratament balnear și în felul acesta hotelurile ar putea să fie pline mai multe luni pe an. Un privat nu are bani să facă așa ceva, dar statul și-ar recupera banii din taxe și impozite în foarte scurt timp. Statul ar trebui să gândească ca un afacerist și să își pună întrebarea ce poate face ca să se intoarcă mai mulți bani la el.

- Ați vorbit cu vreun ministru despre această idee?

- Nimeni nu te ascultă. Toți au agenda încărcată cu ce a zis șeful, să nu își facă probleme. Noi încă nu am început să gândim pozitiv și constructiv. Decidenții își pun problema cum pot face să rămână miniștrii, să nu deranjeze, să nu îi critice presa.

- În București aveți vreun nou hotel în plan?

- În luna mai redeschidem hotel Lido din București.

- Zona montană a țării nu vă atrage? - La munte nu avem hoteluri, pentru că accesul este complicat din cauza infrastructurii.