Pare uluitor dar, odată cu instalarea Sorinei Pintea (foto) în fruntea Ministerului Sănătății, mecanismele anchilozate ale acestui domeniu vital pentru orice societate au început, cât de cât, să funcționeze.

Dovadă stau nu doar acțiunile care au condus, la scurt timp după instalarea în funcție, la deblocarea crizei imunoglobulinei, ci și demersurile din ultimele zile, care au ușurat procedurile pentru tratamentul pacienților în străinătate. Întrucât modificările metodologice sunt consistente, pentru o mai bună comprehensibilitate, le-am grupat în 11 puncte, cu mențiunea că articolele enumerate astfel sunt completări aduse unui cadru mai vechi, din 2004.

Transplant de organe – și în țară, și afară

„Pot beneficia de finanţarea tratamentului în străinătate şi bolnavii care necesită efectuarea de transplant de organe, țesuturi sau celule de origine umană, dar pentru care tratamentul nu poate fi acordat în intervalul de timp necesar în centrele acreditate în domeniul transplantului din România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante”. În referatul de aprobare semnat de Sorina Pintea, explicațiile sunt și mai limpezi, existând chiar și un exemplu concret.

„Acreditarea unor unități sanitare din România, pentru activitatea de transplant pulmonar, va oferi posibilitatea pacienților să beneficieze de aceste intervenții în timp mult mai scurt, în România. Pe de altă parte, pacienții care necesită transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană, care pe lângă afecțiunea de bază au asociate și alte boli grave, nu vor putea beneficia de aceste intervenții în România. Astfel, comisia teritorială de specialitate va solicita centrelor de transplant acreditate din țară confirmarea sau infirmarea faptului că intervenția poate fi efectuată sau nu în România, ulterior urmând să completeze procesul-verbal medical de trimitere la tratament în străinătate”.

Cu alte cuvinte, dacă există un caz grav, care nu poate fi tratat în țară, acesta va lua drumul străinătății, cu tot cu aprobarea statului român.

 

Excepții pentru sugari

La acest punct, câteva informații de fond, utile însă: „Trimiterea la tratament în străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de specialitate şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare care oferă servicii medicale de înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită. Fac excepție sugarii cu vârsta 0-1 an pentru care se poate întocmi dosarul imediat după diagnosticarea afecțiunii într-o unitate sanitară din cadrul unui centru universitar, fără a mai fi necesară parcurgerea tuturor acestor etape”.

 

Cine depune actele și unde

„Documentele medicale ale bolnavului (bilet de ieşire din spital, scrisoare medicală, rezultate investigații medicale, recomandarea medicului curant privind efectuarea tratamentului în străinătate etc.) se depun de către bolnav, reprezentantul legal al acestuia sau de către aparţinător (soţ/soţie, rudă de gradul IV) la direcţia de sănătate publică în a cărei rază teritorială domiciliază bolnavul, împreună cu o cerere din partea bolnavului, a reprezentantului legal sau a aparţinătorului acestuia însoțită de copii ale documentelor de identitate ale acestora.

 

Mobilitate, nu amânări

O altă modificare/adăugire remarcabilă: „În situația în care o comisie teritorială de specialitate dintr-un centru universitar nu este funcțională (n.r. – demisii, concedii etc), dosarele pacienților din județele arondate acestei comisii vor fi analizate de către comisiile de specialitate teritoriale din alte centre universitare, conform dispozițiilor Ministerului Sănătății, până la remedierea situației”.

 

Transparență privind costurile

Articolul următor schimbă aproape complet vechiul conținut: „Atribuţiile persoanei responsabile cu organizarea activităţii de trimitere la tratament în străinătate privind întocmirea, verificarea şi trimiterea documentaţiei medicale a bolnavilor la comisiile de specialitate teritoriale și către Ministerul Sănătății sunt stabilite în fişa postului”.

Detaliat: „În situaţia în care bolnavul sau reprezentatul acestuia îşi exprimă opţiunea pentru efectuarea corespondenţei prevăzute legal, acesta va prezenta direcţiei de sănătate publică documente oficiale emise de clinicile recomandate de comisia de specialitate teritorială, cu antet şi semnătură, care cuprind cel puţin elementele obligatorii prin lege”. De reținut: „Direcţiile de sănătate publică consideră valide numai documentele transmise în original sau, după caz, prin fax ori prin e-mail, în forma scanată și traduse de către un traducător autorizat.

În situația în care clinica nu transmite oferta de tratament conform celor stabilite inițial, documentul transmis va trebui să cuprindă cel puțin informații referitoare la costul evaluării pacientului, costul total al tratamentului care urmează a fi efectuat și ce cuprinde acesta precum și costul de spitalizare.”

 

Motivarea alegerii

„În cazul în care numărul clinicilor unde poate fi efectuat tratamentul este limitat, iar comisia de specialitate teritorială recomandă o singură clinică în procesul-verbal medical pentru trimiterea la tratament medical în străinătate, va fi acceptată o singură ofertă de tratament de către comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătății, dacă se motivează de către comisia teritorială de specialitate alegerea făcută.

Comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătății poate aproba efectuarea tratamentului la clinica recomandată, caz în care nu mai sunt necesare cele 3 oferte de tratament”.

 

Când dai bani din buzunar

„În cazul în care pacienții sau aparținătorii legali ai acestora solicită efectuarea tratamentului la o altă clinică decât cea aprobată de către comisia Ministerului Sănătății, aceștia pot beneficia de tratament la clinica solicitată, cu condiția să asigure din fonduri proprii diferența de cost față de oferta transmisă de către clinica pentru care s-a primit aprobarea, atât pentru efectuarea tratamentului cât și pentru transport, până la finalizarea tratamentului. Pacientul sau aparținătorul acestuia va semna o declarație pe proprie răspundere conform căreia se obligă să suporte toate costurile suplimentare”.

Modificare extrem de importantă, mai ales în cazurile în care pacienții respectivi descoperă că au șanse mai mari la viață în cadrul altei clinici. Plătesc din propriul buzunar diferențele, dar nu mai sunt nevoiți să-și întocmească un alt dosar.

În câte zile se aprobă fondurile

„Echivalentul în lei al sumei prevăzute pentru un caz se asigură de Ministerul Sănătăţii în limita bugetului aprobat anual şi trimestrial cu această destinaţie şi se utilizează pentru acoperirea costurilor tratamentului de tip: medico – chirurgical, intervențional, radioterapic, controalelor medicale periodice la solicitarea clinicii, spitalizării și transportului pentru bolnav, precum şi ale transportului pentru un însoţitor, dacă este cazul, sumele aferente fiind transmise direcţiei de sănătate publică prin care s-a întocmit documentaţia bolnavului. Dispoziţia bugetară de repartizare a creditelor va fi întocmită în maximum 7 zile lucrătoare de la aprobarea dosarului de către ordonatorul principal de credite”.

 

Documente pentru controlul post-operator

„În cazul în care clinica din străinătate solicită prezentarea la control a pacienţilor care au efectuat tratament în străinătate de mai multe ori în cursul unui an calendaristic, comisia Ministerului Sănătății aprobă finanțarea pe baza următoarelor documente: procesul-verbal medical pentru trimitere la tratament medical în străinătate întocmit de către comisia teritorială de specialitate, eliberat pentru primul control efectuat în cursul unui an calendaristic, referatul medical întocmit de către medicul curant al pacientului pentru fiecare control ce urmează a fi efectuat, conform programării și oferta de cost a controlului medical transmis de clinica din străinătate.

Documentele vor fi depuse de către bolnav sau aparținătorii acestuia la direcția de sănătate publică în a cărei rază teritorială domiciliază cu cel puțin 20 zile lucrătoare înainte de data programării. Dosarul pacientului va fi transmis către Ministerul Sănătății cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de data programării acestuia la control”.

 

Circuitul banilor suplimentari

„În cazul pacienţilor la care suma facturată pentru tratament este mai mică decât suma aprobată, diferenţa va putea fi utilizată în acelaşi scop, dacă este cazul sau pentru efectuarea controalelor periodice, la solicitarea clinicilor din străinătate, în cursul aceluiaşi an calendaristic, pe baza aprobării comisiei Ministerului Sănătăţii”.

 

Cazurile mai complicate

„În cazul în care, ca urmare a efectuării controlului periodic, bolnavul primește recomandare de efectuare a unor intervenții/tratamente suplimentare în cadrul clinicii din străină- tate, care nu pot fi efectuate în Româ- nia, pe lângă documentele inițiale dosarul transmis Ministerului Sănătății va cuprinde și procesul – verbal medical pentru trimiterea la tratament medical în străinătate, eliberat de comisia teritorială de specialitate”.

În continuare, un exemplu concret: „În situația în care starea de sănătate a unui pacient se agravează în perioada în care acesta se află la tratament/control în străinătate și necesită intervenții suplimentare de urgență, comisia poate aproba continuarea tratamentului în cadrul clinicii din străinătate în baza unui document justificativ eliberat de către reprezentanții clinicii, care va cuprinde diagnosticul, tipul de tratament ce urmează a fi efectuat și costurile pe care le implică acesta, la solicitările direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București”.

 

Atribuțiile comisiilor – modificări

Referitor la atribuțiile comisiilor de specialitate teritoriale pentru trimiterea bolnavilor la tratament în străinătate au fost impuse câteva schimbări.

Astfel: „(n.r. – Comisiile) examinează documentaţia medicală a bolnavului în vederea stabilirii diagnosticului complet al afecţiunii de bază (clinic, etiologic, funcţional, histopatologic, topografic, forma şi stadiul evolutiv), consemnând totodată şi eventualele boli asociate.

În situația în care documentele medicale prezentate nu sunt concludente pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice de urmat și este necesară prezența bolnavului, iar starea de sănătate a acestuia permite deplasarea, comisia poate solicita bolnavul pentru examinare”.