Editura Evenimentul si Capital

Moartea vine cu acceleratul. Viața la Curte

Autor: | | 1 Comentarii | 7050 Vizualizari

Daniela s-a oprit pe peronul gării ca să-și tragă răsuflarea. Trenul îi fluturase șuieratul batjocoritor în față și s-a făcut nevăzut. Fata a întins mâinile să-l prindă, ba chiar a alergat câțiva metri, dar era greu pentru ea să se agațe de un tren aflat în mișcare.

- Stai, oprește, striga Daniela. Nu pot să cred că iar l-am pierdut.

Chestia asta trebuia să înceteze. Nu putea face naveta toată viața. Colegii ei stăteau în cămin sau cu chirie, numai ea trebuia să străbată distanța de la Pitești la București zi de zi, ca să ajungă la cursuri. Daniela era studentă în anul trei la medicină și, după cum v-ați dat seama, nu-și permitea să locuiască în București. Era unicul copil al familiei Popescu, mândria și speranța părinților ei bătrâni și bolnavi.

Pensia tatălui și salariul de infirmieră al mamei abia dacă ajungeau pentru întreținere și medicamente. Daniela trăise cu sărăcia în casă de când se știa și își jurase că va face tot ce îi va sta în putință ca să reușească în viață. Tatăl ei lucrase la uzinele Dacia, dar un accident de muncă cumplit l-a lăsat fără picioare și cu un singur plămân. Vă imaginați cât de greu le-a fost să reziste. Dar Dumnezeu e bun cu suflete curate și s-a îndurat de ei.

Suferința pricinuită de boli și lipsuri a fost compensată de bucuria de a o vedea pe Daniela studentă la medicină. Intrase din prima, fără niciun ajutor.

- Felicitări, Ioana! Se bucurau colegii mamei. Am auzit că ai fată studentă. Mâine, poimâine o vezi pe aici cu halatul de doctor.

- Ferească Dumnezeu să ajungă în mizeria asta. Eu vreau să fie doctor mare, acolo, la București.

Trecuseră trei ani de atunci și Daniela încă făcea naveta. Dar să revenim la dimineața în care pierduse trenul. Parcă era un făcut să nu ajungă la cursul de semiologie. Privea bosumflată peronul gării ce se golise de oameni ce fuseseră mai vrednici decât ea.

- Dă-i pace, n-are rost să te enervezi. Din drum nu-l întorci.

Cineva îi vorbise. Se pare că nu era singurul călător întârziat. Daniela s-a întors să-l vadă pe cel care încerca să o încurajeze. Era un băiat cu ochelari, îmbrăcat foarte bine pentru o gară de provincie.

- Crezi că e prima oară când mi se întâmplă? A răspuns Daniela amuzată. Luna trecută l-am ratat de cinci ori. Ba chiar era să ajung sub roțile lui, dacă nu mă trăgea o doamnă înapoi.

- Asta mi se pare o prostie - să alergi după tren. Mai ales cu mâinile tale firave de studentă la medicină, nu văd cum te-ai putea agăța de vagoane.

- De unde știi unde studiez?

- Ți-au scăpat cărțile din rucsac când alergai disperată. Poftim, le-am pus aici. M-am gândit eu că n-ai să reușești să urci

. - Mulțumesc din suflet. Asta mai lipsea, să-mi pierd și cursurile.

- Eu sunt Marian. Tu ești Daniela Popescu, nu?

- Mă cunoști?

- Nu, dar știu să citesc. M-am uitat pe cărțile tale și ți-am văzut numele. Hai, stai jos să mai vorbim până vine următorul tren.

Daniela l-a ascultat. Simțea un amestec de sfială și curiozitate. În plus, rareori i se întâmpla să o remarce vreun băiat.

- Cum spuneam, eu sunt Marian. M-am născut în București, locuiesc în București și am venit azi în gara din Pitești ca să cunosc o fată... pe tine.

- Glumești, nu? Sper că nu e o replică de agățat. Nu e prea reușită.

- Sunt sincer, jur. N-am mers în viața mea cu trenul și am ales la întâmplare gara din Pitești.

- Așa, pur și simplu?

- Cum ți-am spus.

- Și cu ce ai venit până în Pitești?

- Am luat un taxi.

- Dumnezeule, ai dat atâția bani pe taxi doar ca să vezi cum e să mergi cu trenul?

- Cam multe întrebări deodată. Zici că vrei să te faci avocat, nu doctor. Scopul meu este să fac o singură călătorie care să merite.

- Am înțeles, ești misterios. Și chiar vrei să cred că ai venit până aici doar ca să mă cunoști pe mine?

- Nu chiar. Trebuia să întâlnesc o fată și întâmplarea a făcut să fii tu. Daniela se înroșise brusc.

- Cu ce te ocupi ?

- Iar îmi pui întrebări? Sunt cercetător, descopăr chestii.

- Ce fel de chestii ?

- Studiez comportamentul criminalilor înainte de a ucide. Vreau să înțeleg dacă există crima perfectă.

- Există o meserie pentru așa ceva? A întrebat Daniela curioasă.

CTP il face PRAF pe Gica Hagi! Cel mai dur ATAC la Rege! Ce l-a scos din minti pe jurnalist

Pagina 1 din 2


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI