Moartea unui geniu politic și militar: Napoleon Bonaparte! Cum îi privea pe români

Moartea unui geniu politic și militar: Napoleon Bonaparte! Cum îi privea pe români Sursa foto: Instagram

Moartea unui geniu politic și militar: Napoleon Bonaparte! Ce părere avea despre români?

Data de 5 mai 1821, a fost la Longwood, o mică localitate atârnată de stâncile Insulei Sfânta Elena din mijlocul Atlanticului, o zi cu furtună. În acele clipe, lumea își lua adio de la un geniu politic și militar: Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte de la genialitate, la erori copilărești

Napoleon Bonaparte a rămas renumit pentru o serie de invenții și inovații de strategie și geopolitică. A mizat mereu pe artilerie și în școala militară de la Brienne a scris un mic tratat de balistică. Așeza singur tunurile în pozițiile cheie ale bătăliilor, cum s-a întâmplat la Austerlitz, la 2 decembrie 1805. Pentru că la arma Artileriei, de obicei asta era treaba caporalilor, i s-a spus „Micul Caporal”. Evident, Napoleon nu a fost niciodată caporal. Tânăr locotenent în 1789, la Revoluția Franceză, la 1793, la Toulon, așezând tunurile în pozițiile cheie a reușit să pună la respect navele britanice care apărau portul. Așa a ajuns general.

Steaua lui a început să urce după împrăștierea oamenilor Convenției în 1795, beneficiind de forța tunurilor și de șarja de cavalerie a lui Ioachim Murat. A devenit general-comandant în Italia, la ordinele Directoratului, apoi a ajuns Prim Consul, după o lovitură de stat, accelerată de înfrângerea navală de la Trafalgar dar și de dezastrul din Egipt.

Ne puteți urmări și pe Google News

Napoleon nu a putut învinge Anglia. A neglijat proiectul lui Robert Fulton de a construi nave acționate cu aburi. Peste ani a realizat că o astfel de flotă l-ar fi putut ajuta contra englezilor.  Pe de altă parte a făcut doar 38 state germane din cele peste 380 din cadrul Imperiului Romano-German pe care l-a desființat, separând cumva Imperiul Habsburgic de lumea germană. A cucerit Olanda, Belgia, Spania, cea mai mare parte a Italiei, punând regi frații și cumnații lui, ori mareșali sau politicieni fideli. Singurul pe care nu l-a onorat, a fost fratele său, Lucien, cel mai dotat dintre frați dar care nu-l accepta ca pe un dictator cum făceau Josef și Louis.

Napoleon și legislația. Granițele statelor Europei

A încercat să unească Polonia, dar a până la urmă nu a dorit să irite Rusia, sperând s-o aibă ca aliat, contra Angliei. O greșeală a fost divorțul de Josephine și căsătoria cu Maria Luiza a Austriei de care s-a atașat și a refuzat să plece personal în Spania. Revolta a scăpat de sub control, apoi a fost dezastrul din Rusia. A sperat în ajutor otoman, dar sultanul nu a aflat niciodată de intențiile sale în 1812. A fost detronat în 1814, a fost exilat pe Elba, a revenit pentru 100 de zile, apoi din 1815, s-a predat englezilor care l-au deportat pe Sfânta Elena. În ultimii 6 ani de viață și-a scris memoriile, cu ajutorul lui Las Cases.

A dat Franței Codurile Napoleon și a visat la o curte de justiție comună europeană și la o monedă europeană unică. A mizat prea mult pe oameni care l-au trădat: Fouchet, Talleyrand. Chiar unii din mareșalii săi o vor face fără regrete. Chiar și cumnații săi s-au dezis de el.  Napoleon a contribuit indirect la propagarea ideilor Revoluției franceze în coloniile spanione din America, aici izbucnind luptele pentru eliberare conduse de Simon Bolivar, Jose de San Martin, Manuel Belgrano și alții.

Opinia lui Napoelon despre români și Principate

În bătălia pentru podul de la Arcole, în Italia, francezii din La Grande Armee se opuneau austriecilor. Podul era apărat de lăncierii și franc-tirorii (să le zicem lunetiști) năsăudeni din Regimentul Sumanelor Negre (pentru eroismul lor, regimentele de grăniceri năsăudene aveau privilegiul de a lupta cu sumanul negru românesc). Napoleon era să fie ucis de un franc-tiror. Colonelul Muiron s-a pus în fața sa și glonțul nu l-a mai atins pe Napoleon. Moartea lui Muiron l-a marcat pe Napoleon care la un moment dat a vrut ca să ceară Angliei să trăiască acolo sub numele colonel Muiron. Întrebând cine erau cei ce apărau podul, aflând că sunt români ar fi spus că dacă avea două batalioane formate din acești soldați, ar fi ajuns în două săptămâni la Viena.

Se spune că boierul Dudescu, boier din partida națională și-a amanetat averea. Avea moșii multe, cea mai importantă fiind pe Podul Caliței (Calea Craiovei, Podul Calicilor sau Podul de Pământ), Calea Rahovei de azi,  aproximativ în zona fostului traseu al Căii Rahovei de azi, cam pe unde azi este Strada George Georgescu, pe unde astăzi e Jariștea Locantă, unde legenda spune că ar fi fost cârciuma Caliței o boieroaică pe nume Calița, care îi era vecină de moșie.  Dudescu a închiriat o moșie la Versailles a cumpărat zahăr acoperind toată curtea și tot drumul ca să arate că ninsese vara. L-a plimbat pe Primul Consul Napoleon cu o sanie trasă de cerbi. A dat petreceri fastuoase la Paris, a făcut cadouri doamnelor pentru a-l convinge pe Napoleon să  elibereze Principatele iar Franța să aibă acces la bogății. Dudescu s-a ruinat dar Napoleon nu s-a înduplecat.

Napoleon a pierdut războiul din Rusia la București?

Răzbunarea românească a fost atunci când Napoleon în 1812 a trimis prin București, pe la Hanul lui Manuc o scrisoare secretă Sultanului cerând sprijin contra turcilor care din 1806 erau în conflict cu rușii. Manuc-bei, omul rușilor și Dumitrache Moruzi, Dragoman al Porții au dat scrisoarea rușilor care au impus în 1812, Pacea de la București, luând Moldovei partea dintre Prut și Nistru, adică Basarabia. Napoleon s-a întors numai cu o sanie din Rusia, neavând sprijin turcesc. Mulți ofițeri ai săi au rămas în Principate. Victor Cuenim, de exemplu, a deschis un pension la Iași, unde au învățat Mihail Kogălniceanu, Vasile și Iancu Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza. Astfel, chiar dacă nu a sprijinit Principatel direct, ideile de libertate au încolțit și ideile Revoluției Franceze au creat elita de la 1821 și de la 1848.

Pe scurt, la 203 ani de la moartea sa, Napoleon rămâne geniul politic și militar al Europei, Spiritul reacționar a primit o cruntă lovitură. Deși nu a sprijinit direct cauza românilor, Napoleon a deschis calea Europei Națiunilor care se va manifesta plenar după 1848.