A fost una dintre interpretele de muzică ușoară, din anii ’80, cu mare lipici la public. După Revoluție s-a simțit marginalizată. Ca să trăiască decent a cântat prin cluburi de noapte.

A murit Marina. Marina Scupra. O voce a sfârșitului anilor ‘80 și începutul anilor ‘90. Avea 49 de ani. Cu un an mai mult ca mine. Ne-am cunoscut acum 24 de ani. Cânta în Cabaretul Latin, fost Havana, pentru cunoscători. Eu eram reporter de viață mondenă și ea dizeuză în acel club de noapte în mare vogă, pe atunci. O femeie foarte, foarte mișto. Dumnezeu s-o ierte!”. Așa am scris pe Facebook, la vestea că Marina a murit. Am găsit și o poză cu noi doi făcută de fotograful Gabriel Boholț, pe atunci fotoreporter al „Bulinei roșii”.

La fel ca mulți artiști cunoscuți, după Revoluție, Marina a intrat întrun con de umbră. De unde până în ’89 era o vedetă invitată la concerte prin toată țara, după răsturnarea de valori de acum 28 ani, nu prea mai era băgată în seamă. Trăia din banii pe care îi câștiga cântând, noapte de noapte, în acel club de noapte, Cabaretul Latin, de lângă Cercul Militar Național. Țin minte că printre alți colegi de scenă de la acel cabaret erau cântărețul orb George Nicolescu, Sanda Ladoși și mim-ul Thuri Ștefan. Acum, acolo funcționează un cazinou de păcănele. Sic transit gloria mundi! Și poate au mai fost și altele după aceea, nu știu... La fel cum nu știu ce salariu avea acolo, dar bănuiesc – din experiența de reporter de noapte - că principala sursă de venituri era la negru, din dedicațiile petrecăreților tranziției de pe la mese.

La 26 de ani era fragilă și părea nefericită

Din ce îmi amintesc, era destul de nefericită. Venea adesea pe la masa noastră, a reporterilor de la Evenimentul zilei, și ne făcea dedicații. Când termina de cântat se mai oprea la un „pahar de vorbă”. Uneori făcea ea cinste. Îmi aduc aminte că mi s-a destănuit, odată, că nu are o viață intimă prea plăcută. N-a intrat în amănunte și nici n-am descusut- o. Se și îngrășase puțin mai mult și asta o demoraliza și mai mult pe cântăreață. Dar moda cabaretelor a trecut repede și nu și-a mai găsit locul în viața de noapte a Capitalei.

De atunci, n-am mai văzut-o decât la retrospective ale TVR-ului sau în alte emisiuni cu VIP-uri prăfuite, de la televiziuni ai căror spectatori au media de vârsta sărită de jumătate de secol. Am aflat, din presă, că și-a refăcut viața, după divorțul de compozitorul Dan Dimitriu, cu voleibalistul Claudiu Pițigoi și că trăia la Pitești, dintr-un modest slaiu de profesoară de canto la Școala populară de Artă.

Acum trei zile a murit, după o suferință de trei luni, dar foarte intensă, din pricina unui cancer mamar. Astăzi, va fi înmormântată în cimitirul comunei Pantelimon, la ora 12.00. Familia, dorind să fie o ceremonie discrete, nu a anunțat nimic oficial.

Cine a fost Marina Scupra 

Marina Scupra a urmat Școala Populară de Artă din Bucureşti. În 1981, a participat la „Cântarea României”, unde a obținut o mențiune. Un an mai târziu a câștigat Festivalul de la Mamaia, cu melodia „Joc de Copii”, compusă de Laurențiu Profeta.

Cu un an în urmă, primise Premiul Tinereții în cadrul aceluiași festival. Mai apoi, a început colaborarea cu Dan Dimitriu, compozitorul care i-a devenit soț și căruia i-a dăruit doi copii, Antonia și Dragoș. De altfel, unul dintre cele mai cunoscute șlagăre ale Marinei Scupra este „Drumul meu” (1984), care este compus de Dan Dimitriu. Artista a mai cântat în spectacole ale Teatrului de Revistă Constantin Tănase din Bucureşti, iar în 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Titu Maiorescu.

Era profesoară de canto la Şcoala Populară de Artă din Piteşti. Al doilea soț al Marinei a fost Claudiu Pitigoi, fost mare voleibalist al Stelei şi al echipei naționale. Cei doi se cunoșteau încă din anul 1990, dar viețile lor aveau atunci drumuri diferite. S-au redescoperit în 2004, prin intermediul internetului.