Stânga neo-marxistă, aflată de câteva decenii într-o ofensivă susținută, promovează pe bandă rulantă concepte și acțiuni eclectice precum imigrația necontrolată, multiculturalismul, eliberarea (!) minorităților sexuale, salvarea planetei… Însă acest ghiveci ideologic, care spulberă reperele și relativizează valorile, are efectul unei doze de otravă asupra unei societăți tot mai șubrezite.
Istoricul belgian David Engels este șeful catedrei de Istorie Romană la Universitatea Liberă din Bruxelles și cercetător senior la Institutul polonez Zachodni din Poznan. Într-o serie de lucrări remarcabile, precum Declinul, Criza Uniunii Europene și căderea Republicii Romane (2013) sau Ce e de făcut? Martori la declinul Europei (2019), Engels avertizează că Europa zilelor noastre seamănă frapant cu Imperiul Roman din timpul crizei care i-a premers prăbușirea în fața loviturilor lumii barbare.
Declinul Europei nu este un fapt divers”
„Situația este gravă; nu doar un model politic, economic și social este pe cale să dispară, ci integralitatea a ceea ce a reprezentat, timp de o mie de ani, «Occidentul»”, spune istoricul de 39 de ani într-un interviu excepțional acordat ziarului francez Le Figaro. „Această evoluție este orice, numai un fapt divers nu, de a cărei gravitate trebuie să luăm notă înainte de a continua să ne vedem de treabă ca și cum nimic nu s-ar întâmpla: declinul masiv al Europei ca civilizație este o veritabilă tragedie istorică, o tragedie care ne privește pe toți, nu doar ca societate, ci și ca indivizi.”
„Nu îl ajuți pe canceros dacă îi spui că are guturai”
David Engels recunoaște că declinul Occidentului – așa cum au arătat și alți istorici, ca Oswald Spengler sau Arnold Toynbee – nu este un „accident de parcurs”, ci se înscrie în logica Istoriei însăși, care a cunoscut nașterea, înflorirea și dispariția a numeroase alte civilizații.
„În cartea mea, Declinul…, am încercat să arăt în ce măsură situația actuală din Europa amintește de cea a Republicii Romane din secolul întâi, când, lovită de o criză politică, economică, demografică, etnică și socială fără precedent, aceasta a fost sfâșiată de răscoale endemice, transformate în adevărate războaie civile, înainte de a bascula spre un Stat autoritar, care a stabilizat criza, desigur, dar cu prețul unei reduceri drastice a libertății politice și al unei anumite stagnări culturale.”
„Fiți pregătiți pentru ce urmează”
Și Engels lansează un avertisment fără echivoc:
„Sunt convins că această evoluție ne așteaptă și pe noi în următoarele două decenii și nu pot decât să fac apel la cititorii mei să se pregătească de aceste evenimente.”
Istoricul nu se teme că atitudinea sa este prea alarmistă, pentru că adevărul nu poate face rău, ci dimpotrivă, poate servi la redresarea situației:
„Este la fel ca în medicină: ați dori să fiți îngrijit de un medic care să vă trateze cancerul ca pe un guturai, care de teama impactului psihosomatic se ferește să vă arate situația veritabilă?”
Și David Engels adaugă:
„A ascunde intenționat realitatea proceselor culturale care se desfășoară în zilele noastre – fie că e vorba de imigrația în masă, îmbătrânirea populației, islamizare, inteligența artificială, disoluția Statelor – Națiuni, autodistrugerea sistemului școlar și universitar, imensul decalaj al Europei de China, transformarea democrației în tehnocrație – a ascunde toate acestea reprezintă, în opinia mea, un act de înaltă trădare cu consecințe durabile.”
De ce? Pentru că „atunci când adevărul – adică natura din ce în ce mai ireversibilă a procesului – va izbucni într-o zi, până și ultimele rămășițe de încredere în sistemul nostru politic vor fi nimicite. La fel și solidaritatea socială între diferitele grupuri sociale și culturale care alcătuiesc societatea noastră.”
David Engels susține că doar o luciditate și o precizie de chirurg mai pot salva Occidentul:
„Doar analizând cu sinceritate și cu rațiune rece situația actuală putem determina marjele de manevră (din ce în ce mai reduse) care ne rămân și putem încerca să adoptăm reformele necesare pentru a salva și stabiliza ceea ce rămâne din civilizația noastră”.
Diferența dintre salvarea Planetei și salvarea Occidentului
Ziarista de la Le Figaro, fără a-și ascunde ironia, observă: „Acest declin civilizațional pare să vă îngrijoreze mai mult decât discursurile care ne alarmează în ceea ce privește urgența climatică...”
Istoricul belgian parează fără să clipească:
„Dimpotrivă: deși rămân sceptic față de pretinsa urgență climatică și încă și mai mult față de rolul omului în cadrul acestei teorii, exploatarea abuzivă a resurselor noastre naturale și distrugerea diversității și frumuseții naturii la toate nivelurile fac parte integrantă din declinul nostru civilizațional, așa cum a fost de altfel cazul și spre sfârșitul Republicii Romane.”
Broasca mai importantă decât civilizația
Însă David Engels arată ce îl diferențiază de militanții ecologiști agresivi, isterici și limitați, care o idolatrizează pe adolescenta Greta Thunberg:
„Tocmai de aceea sunt convins că este esențial să nu atacăm simptomele, ci cauzele adevărate: nu doar prin reducerea bioxidului de carbon sau a altor substanțe problematice, ci mai ales lucrând pentru schimbarea ideologiei materialiste, consumeriste, egoiste a lumii moderne putem spera să găsim un nou echilibru cu natura – dar fiind în același timp conștienți că adevăratul pericol nu mai vine din Europa, care a realizat deja progrese enorme, ci mai degrabă din Asia…”
Profesorul belgian face o observație magistrală cu privire la uriașa ipocrizie care animă „mișcarea ecologistă”:
„Continuu să fiu uimit de dublul limbaj întâlnit la numeroși ecologiști: în timp ce, în plan ecologist, preferă să demonstreze un «conservatorism» din ce în ce mai radical, pe plan cultural ei promovează un constructivism extrem: ai spune că pentru mulți dintre ei dispariția unei specii de broască este mai importantă decât dispariția civilizației europene…”.
Uniunea Europeană nu este Europa
Întrebat dacă Brexitul ar fi primul semn concret al „destrămării Europei” de care se teme, David Engels face o altă remarcă crucială:
„Nu trebuie confundată Europa cu Uniunea Europeană: timp de secole, Occidentul a fost din punct de vedere politic și cultural mai unit decât azi. O dispariție sau transformare a Uniunii Europene ca atare nu ar însemna câtuși de puțin o destrămare a Europei ca civilizație. Această destrămare vine mai ales din interior, nu din exterior.
Distrugerea familiei tradiționale, relativismul cultural, masochismul istoric, corectitudinea politică, tendința de a cenzura orice opinie neplăcută, înlocuirea comunităților omogene și deci solidare cu o alăturare de grupuri care urmăresc doar profitul, polarizarea socială, cinismul cu care orice noțiune de adevăr absolut este înlocuită cu «compromisuri» negociate – iată adevăratele motive ale destrămării Europei.
Evenimentele politice pe care le vedem astăzi – transformarea Uniunii Europene în apărătorul principal al celor pe care tocmai le-am enumerat, ca și voința nu doar a britanicilor, ci și a «populiștilor» peste tot în Europa, de a sacrifica unitatea europeană pentru a proteja, măcar, propria identitate – nu sunt decât consecințele deplorabile (ale motivelor de mai sus). Căci adevăratul răspuns vine din altă parte: Occidentul nu își va putea stabiliza declinul actual decât dacă revine la rădăcinile sale și în același timp rămâne solidar și unit. Din păcate, acest mesaj nu va fi auzit decât când va fi prea târziu.”
Politicienii rupți de realitate
David Engels nu se teme că va fi acuzat de „catastrofism”, pentru că realitatea este gravă. E suficient de ochi deschiși și minte lucidă pentru a o sesiza. „Este de ajuns să te plimbi prin periferiile Parisului, Londrei sau Bruxelles-ului; să călătorești prin zonele rurale din ce în ce mai pustii; să vezi cu ochii proprii nivelul de educație din școli și universități; să analizezi evoluția ratelor dobânzilor; să discuți cu administratori politici naționali și europeni din ce în ce mai rupți de realități; să simți dezamăgirea și ostilitatea din ce în ce mai multor europeni față de sistemul lor politic… pentru a realiza că Occidentul este pe cale să se transforme radical, și nu în bine.
Marea Criză va exploda: Ce se mai poate face
Toate aceste simptome evidente anunță o mare explozie politică, economică și socială, crede istoricul. Iar aceasta este iminentă.
„Izbucnirea marii crize pe care o așteptăm cu toții ar putea, cu mari cheltuieli, fi probabil întârziată cu câteva luni sau cu câțiva ani. Dar atunci când vistieriile vor fi goale, vom vedea că Vestele Galbene nu au fost decât preludiul unor conflicte cu mult mai violente. Europa care se va naște din aceste conflicte nu va avea prea mare lucru de-a face cu cea pe care o cunoaștem și la ale cărei ultime zvâcniri asistăm.”
Grupuri de rezistență
În ciuda previziunilor sale sumbre, David Engels refuză să accepte că nu se mai poate face nimic. (Totuși: „Trebuie să înțelegem că Europa este într-o stare gravă și, chiar în cel mai bun caz, ea va fi radical schimbată față de Europa în care majoritatea dintre noi am crescut.”) Dar se poate acționa pentru a minimiza daunele. Cum?
„Dacă vrem cu adevărat să ne păstrăm identitatea de-a lungul crizelor care ne așteaptă, acum este momentul de a nu mai pasa responsabilitatea unei lumi politice în mare parte indiferentă, ba chiar ostilă față de adevărata cultură europeană – și nu va fi ușor să schimbăm asta de azi pe mâine – ci să începem prin a apăra și întări propria noastră identitate în viața cotidiană. Într-adevăr, constatăm din ce în ce mai mult forța internă a acelor «societăți paralele» care domină de acum metropolele noastre: dacă nu acționăm mai rapid pentru a ne întări identitatea, în curând nu vom mai avea nici măcar dreptul la propria noastră «societate paralelă».”
Și David Engels conchide:
„De acum, vremurile în care mai puteam conta pe stabilitatea atât a sistemului nostru politic și cultural au trecut; dacă dorim să ne apărăm moștenirea, lupta trebuie să fie dublă: pe de o parte, trebuie să transformăm fiecare persoană, fiecare familie, fiecare grup de prieteni într-o mică fortăreață cu valori și identități sudate; pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm o nouă ideologie politică, aliind conservatorismul cultural și lupta pentru o Europă unită (care nu trebuie să fie în mod necesar identică cu Uniunea Europeană).”