Ne aflăm în plină epocă nihilistă, care, în fervoarea deconstruirii, a redefinit totul: limbajul, omul, arta, religia, educația și dragostea. De la nivelul dezbaterilor de idei însă, nihilismul a pătruns în forță și în politică și justiție, pentru a născoci legi care redefinesc viața și moartea, omul și dragostea, familia și copilul, proprietatea și libertatea.
Absurdul s-a așezat la masă și legiferează, merge și dezbate în media, alege și dispune în politică. Cine câștigă de pe urma lui? Negreșit, un nou Caligula. Sau mulți, prea mulți Caligula care proliferează în societate. Viața ni se umple de regi nebuni.
Stăm de vorbă cu Marina Alexandru ‒ avocat de prestigiu, specializată în stingerea conflictelor și în problemele pro-viață și pro-familie, în care lucrează cu mare profesionalism, dar și cu inimă caldă de femeie și mamă – despre arbitrariul unor demersuri juridice care pun în pericol familia și, în ultimă instanță, însăși viața cetățenilor. (A.G.)
– Doamnă avocat, la mitingul de protest împotriva implementării tehnologiei 5G din 20 octombrie 2019 ați afirmat că suntem contemporanii unei epoci în care se emit legi „la kilogram”, aflându-ne într-un „haos legislativ ireversibil”. Dincolo de interesele strict economice și politice, care e miza acestei „conflagrații legislative”, după cum însăți ați numit fenomenul?
– Îmi mențin opinia că în România se emit legi „la kilogram” și aș îndrăzni să spun că, în cele mai multe cazuri, fără conștiință și fără discernământ. Am ajuns la această concluzie urmărind „torentul” legislativ la care suntem martori, precum și proiectele de legi înregistrate în Parlament. Nu este nevoie să stai prea mult să studiezi, e suficientă o trecere în revistă ca să-ți dai seama că, fizic vorbind, e imposibil ca forul legislativ să stea să zăbovească și să se gândească la consecințele adoptării multora dintre actele normative. De regulă, primează interesele politice și personale, așa se negociază în general, iar când societatea civilă adoptă o poziție fermă și ajunge să tragă semnalul de alarmă, atunci începe „războiul”.
Presa online și, pe alocuri, mass-media au făcut cunoscute aceste lucruri. Eu am ajuns să constat cu durere aceste adevăruri zdrobitoare, fiind implicată ca activist civic și profesionist în domeniul juridic. Cu toate acestea, Dumnezeu ne mai oferă câte-o speranță, scoțându-ne în cale unii parlamentari „treziți”, cărora nu le e chiar indiferent ceea ce se întâmplă. Și astfel ne unim și ne sprijinim reciproc, pentru a nu lăsa lucrurile la voia unora sau altora.
Trezvie vs. manipulare
Referitor la „miza acestei conflagrații legislative”, este mult de povestit. În opinia mea, pe care mi-am format-o studiindu-i pe Sfinții Părinți și pornind de la cuvintele Mântuitorului, miza este una spirituală. Părintele Iustin Pârvu, cu care la un anumit moment dat am avut șansa să stau de vorbă, ne-a explicat că tot ceea ce trăim noi în planul lumesc, al vieții sociale, este o transpunere și o manifestare în materialitate a ceea ce există deja în planul spiritual, duhovnicesc. Ceea ce înseamnă că tot acest haos legislativ, toată această „conflagrație” există numai din pricina haosului nostru lăuntric, în care ne aflăm ca conștiință colectivă formată din conștiințe individuale, și cu care am ajuns să ne simțim atât de confortabil, încât nici nu ne mai dăm seama, de cele mai multe ori, care e starea noastră adevărată. De aici s-a creat un cerc vicios, din care ni se pare că nu mai putem ieși.
Această imposibilitate de ieșire este însă doar o falsă impresie, pentru că soluția este cercetarea de sine ‒ cu rigurozitate, cu sinceritate, fără menajamente ‒ pe care se cuvine să ne-o facem fiecare. Cu alte cuvinte, Spovedania urmată de Împărtășanie sunt vitale. Atunci se trezește conștiința, iar un om trezit nu mai poate fi manipulat de nimeni și nimic, deoarece atunci Îl lasă pe Hristos să Se manifeste dinlăuntrul lui, intră în starea pe care eu o numesc „facă-se voia Ta, Doamne, nu voia mea”.
Așadar, în esență, miza acestei conflagrații ideologice și sociale este sufletul omului, este creația și lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de ce tip de ideologie vorbim. Și, iarăși, nu spun nimic nou ‒ ca să ne convingem e suficient să ne întoarcem privirea către noi înșine, apoi să privim în jurul nostru. Credeți că întâmplător Sfântul Serafim din Sarov a zis: „Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui”?
Deci schimbarea începe cu noi înșine, începe cu „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Iată cum iese la suprafață înțelepciunea simplă și curată a neamului nostru, exprimată în proverbe! Noi ne-am obișnuit și chiar ne simțim bine să funcționăm după principiul „Ce mie nu-mi place ție îți pot face, ba chiar mă supăr dacă ai tupeul să te revolți”. Astfel se nasc și se întrețin conflictele. Lucru care, de altfel, se vede foarte bine ‒ ca să dau un trist exemplu ‒ și în litigiile unde frații se bat între ei pe moștenirea lăsată de părinți.
În acest moment, ca haosul legislativ să poată fi stăvilit ar trebui să existe conștiințe înalte care, cu intenție sinceră, să înceapă să organizeze legislația pe domenii și să o pună în ordine. Din nefericire, în virtutea principiului nepotismului, inadmisibil de mulți diletanți și amatori au ajuns să umple până la saturație funcțiile de decizie. Altă explicație nu există pentru situația în care am ajuns ca țară și ca neam.
În numele „protejării siguranței vieții”
– Mai multe demersuri ale acestei agresiuni legislative – cum ar fi propunerile de legiferare a obligativității vaccinării, a donării de organe și, mai nou, a implementării strategiei 5G – recurg la conceptul de „consimțământ prezumat”. Cât de „corect juridic” este acest concept?
– În România, la această dată, există trei mari teme care vizează și pun într-un real pericol securitatea vieții. Culmea e că ele au apărut și sunt susținute de cei interesați să le implementeze, adică de marile corporații, în numele „protejării siguranței vieții”. Este vorba de proiectul de lege privind vaccinarea întregii populații din Romania, Strategia 5G, precum și implementarea sistemului de acte biometrice, care urmărește prelevarea de amprente digitale și alte probe biometrice de identificare a cetățenilor.
Cel mai grav în toată situația aceasta e faptul că se vrea legiferarea conceptului de „obligativitate” și „consimțământ prezumat”. Ca să explic, pe scurt, acest aspect, vă rog să rețineți, spre exemplu, referitor la proiectul de lege pentru „vaccinarea persoanelor din România”, că vaccinarea, așa cum e definită în proiectul de lege, „este un act medical de administrare a unui vaccin”. Trebuie să se facă o distincție conceptuală clară între vaccinare ca act medical profilactic, al cărei scop este de a apăra organismul de boli sau de a preîntâmpina o anumita boală deja existentă, și „obligativitate” și „consimțământ prezumat” ‒ concepte care nu pot fi aplicate unei ființe umane atunci când este vorba de efectuarea unui act medical.
Omul este o ființă vie, cu voință liberă, rațiune și simțire, care are dreptul inviolabil și imuabil de a dispune de ea însăși ‒ principiu fundamental care este statuat inclusiv prin texte de lege ‒, ceea ce determină imposibilitatea supunerii ființei umane unui act medical împotriva propriei voințe, dat fiind faptul că ființa umană este unică, cu particularități sub toate aspectele, biologic, psihologic, afectiv. A se vedea în acest sens Convenția de la Oviedo, la care Romania a aderat și pe care a ratificat-o în Parlament, precum și Constituția României privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Legea Pacientului, Reglementările privind malpraxixul medical.
Pentru a i se aplica un act medical, ființa umană trebuie implicată direct în procesul de luare a deciziei asupra acestui act medical, iar pentru aceasta are nevoie să fie informată corect, complet, etic și moral, în condiții de neutralitate și imparțialitate, astfel încât consimțământul să reprezinte acordul de voință liber exprimat și neviciat prin niciuna dintre formele viciului de consimțământ, respectiv eroarea, violența, dolul (viclenia) și leziunea.
În ceea ce privește textul și reglementările cuprinse în proiectul de lege mai sus-menționat, s-a identificat un abuz de drept contrar bunei-credințe, eticii, moralității și legilor privind drepturile omului, aducându-se grave vătămări și pagube ființei umane prin obligarea la actul medical al vaccinării, în condițiile în care vaccinul este un medicament imunologic ce prezintă riscuri și reacții adverse, ca orice medicament, acestea fiind în legătură directă și intrinsecă cu persoana căreia i se administrează.
De asemenea, sunt aduse vătămări și pagube și prin prezumarea consimțământului, în condițiile în care informarea cu privire la: a) actul medical la care urmează să fie supusă persoana, b) substanța vaccinală ce urmează a-i fi introdusă în corp, c) efectele și reacțiile adverse postvaccinale, ce pot aduce prejudicii și vătămări de orice natură și intensitate persoanei beneficiare ‒ este făcută incorect, incomplet, ne-etic și ne-moral, și în condiții de părtinire vădită față de industria Pharma, respectiv față de producătorii și distribuitorii de medicamente, actul medical transformându-se astfel într-un act de comerț, cu grave consecințe asupra vieții însăși.
Consimțământul prezumat, un viciu absolut
În acest context, datorită lipsei de informare și a sancțiunilor ce se vor impuse populației României în cazul neacceptării actului medical al vaccinării, consimțământul ar urma să fie considerat „prezumat”, în condiții de viciu absolut. În acest context, statul, prin inițiatorii și autorii acestui proiect de lege, face uz cumulativ de toate formele viciului de consimțământ.
Din punct de vedere juridic, consimțământul nu se poate prezuma nici măcar în cazul celor care nu au capacitatea de exercițiu, deoarece în numele acestora își exprimă consimțământul reprezentanții legali, tutorii și, implicit, autoritatea tutelară. A prezuma consimțământul populației printr-un text de lege, mai ales în contextul aplicării unui act medical, înseamnă a declara întreaga populație a țării ca total lipsită de discernământ, iar în consecință, având în vedere că întregul bord al conducerii României face parte din aceeași populație a țării, rezultă că toți guvernanții, parlamentarii, conducerile autorităților de stat sunt declarați și ei lipsiți de discernământ.
Sancțiunile excesiv de dure care se vor aplica celor ce ar urma să refuze actul medical al vaccinării nu își justifică necesitatea. Mai mult decât atât, prin luarea unor asemenea măsuri, pe de o parte, cât și prin smulgerea consimțământului persoanelor, pe de altă parte, făcându-se uz cumulativ de toate formele viciului de consimțământ, se încalcă flagrant drepturile și libertățile fundamentale ale ființei umane, în toate planurile existenței sale.
În concluzie, din motivele arătate, în reglementările proiectului de lege privind vaccinarea este exclus să apară obligarea persoanelor la actul medical al vaccinării și prezumarea consimțământului persoanelor cu privire la efectuarea acestui act medical prin acceptul introducerii în propriul corp a medicamentului cu substanța vaccinală.
– Din ceea ce ne spuneți, înțeleg că a lucra astăzi corect în domeniul justiției presupune nu doar mult profesionalism, ci și un adevărat eroism.
– Presupune să înțelegi de partea cui vreai să lucrezi.
– Doamnă avocat, ce obiecții aveți, ca jurist, față de proiectul de lege privind obligativitatea vaccinării?
– Consultându-mă cu câțiva colegi juriști, am realizat o analiză a acestui proiect de lege, în primul rând pe baza argumentelor Asociației „Medici pentru consimțământ informat”[1], expuse într-o scrisoare deschisă către Comisia pentru Sănătate și Familie a Camerei Deputaților, înregistrată pe data de 2 martie 2020. De asemenea, în acest demers m-am raportat permanent la dispozițiile legii fundamentale a României, Constituția României, precum și la Codul Civil, Legea Drepturilor pacientului, Codul de etică și deontologie medicală, precum și la Tratatele și Convențiile internaționale la care Romania a aderat.
Dintru început, trebuie să atrag atenția că vaccinarea, așa cum este definită în proiectul de lege la art. 3 pct. o), „este un act medical de administrare a unui vaccin”, iar unul dintre principalele obiective ale activității de vaccinare este „controlul bolilor prevenibile” ‒ deci este un act medical profilactic imunologic. Textul proiectului de lege este superficial și incomplet cu privire la „situațiile epidemiologice speciale” și denotă lipsă de discernământ, prin faptul că nu se precizează nici un fel de detaliu despre procedura aplicabilă în astfel de situații, lăsând loc posibilității de a se genera multiple abuzuri din partea statului, prin autoritățile desemnate spre a duce la îndeplinire vaccinarea populației.
De pildă, noțiunea de „Calendar național de vaccinare” nu este clarificată, așa cum nu este specificată nici necesitatea informării corecte și complete cu privire la vaccinare și la riscurile asociate acesteia. Astfel, proiectul de lege transformă vaccinarea, dintr-un act medical realizat cu scop preventiv, într-un act administrativ, prin care medicul va fi obligat să administreze vaccinuri unui pacient obligat să le primească. Acest lucru alterează până la dispariție relația medic-pacient.
Prin aceste prevederi, proiectul de lege încalcă Convenția de la Oviedo, Codul de Deontologie medicală, legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătății și legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului. Iată ce spune Convenția de la Oviedo la art. 5: „O intervenție în domeniul Sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimțământul”, iar la art. 2, din aceeași convenție, se spune: „Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei”.
De asemenea, în Codul de Deontologie Medicală, la art. 11, se stipulează că „nici o intervenție în domeniul Sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză”, iar „consimțământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată”.
Cel mai grav este faptul că acest proiect prevede obligativitatea vaccinării și prezumă consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat (art. 6, art. 13 și art. 21 din proiectul de lege). Omul însă are voință liberă, rațiune și simțire, precum și dreptul inviolabil și imuabil de a dispune de el însuși. Este un principiu fundamental, statuat inclusiv prin texte de lege, din care rezultă imposibilitatea supunerii ființei umane la un act medical împotriva propriei voințe. Consimțământul nu poate fi prezumat pentru absolut nici un tratament. Din punct de vedere juridic, consimțământul nu se poate prezuma nici măcar în cazul celor care nu au capacitatea de exercițiu, deoarece în numele acestora își exprimă consimțământul reprezentanții legali, tutorii și implicit autoritatea tutelară. Singura situație în care se prezumă că o persoană și-a dat consimțământul este atunci când trebuie să i se salveze viața în urma unui accident biologic sau mecanic extern, aceasta fiind în stare de inconștiență. În acest caz, îi este garantat dreptul la viață, la integritate fizică și psihică.
Actul medical nu este un serviciu impus, ci unul oferit la solicitarea oricărei persoane aflate în nevoia de a-și proteja starea de sănătate, indiferent dacă dorește să o facă preventiv sau terapeutic, motiv pentru care consimțământul acesteia trebuie să reprezinte acordul de voință informat, liber exprimat, expres, neechivoc și neviciat prin nici una dintre formele viciului de consimțământ.
Vicieri și omisiuni
– În ce mod această lege ne viciază consimțământul?
– Întâi de toate, trebuie să atrag atenția că în proiectul de lege „amendat” de Comisia pentru Sănătate a Camerei Deputaților se induce ideea că se renunță la sintagma de „consimțământ prezumat”, fără a se spune însă că, în realitate, pretinsele modificări introduc conceptul ascuns de „consimțământ viciat”. Vă semnalez că viciul de consimțământ se poate manifesta prin eroare, adică falsa prezentare a realității, prin dol (viclenie), adică inducerea în eroare cu scopul de a determina încheierea unui act, prin violență, adică amenințarea unei persoane cu un rău (ex. sancțiuni, coerciție) care-i produce frică, fapt ce o determină să încheie un act pe care altfel nu l-ar fi încheiat, sau leziune, adică disproporția vădită de valoare dintre două prestații. Prin astfel de „vicii”, o minoritate legiuitoare a hotărât în numele nostru să ne smulgă consimțământul.
În ce mod ni se viciază consimțământul? Iată câteva exemple: proiectul prevede aplicarea în mod repetat și fără limită de sancțiuni excesiv de grave și dure, amenzi foarte mari, discriminări împotriva acelor persoane fizice și juridice care ar urma să refuze actul medical al vaccinării. Această viciere intră la categoria violență.
Apoi, la categoriile eroare și dol intră o mulțime de omisiuni. Este omisă obligația furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a informa în condiții etice de neutralitate și imparțialitate, corect și complet, persoana care se vaccinează, cu privire la raportul risc-beneficiu pentru fiecare vaccin și de a pune la dispoziția acesteia prospectul substanței vaccinale ce conține compoziția vaccinurilor, reacții adverse postvaccinale și contraindicații. De asemenea, este omisă și obligația furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a efectua o anamneză familială detaliată, precum și o evaluare completă (inclusiv cu analize imunologice) a persoanei supuse vaccinării, anterior procedurii de vaccinare.
O altă omisiune din proiectul de lege este și aceea a obligației furnizorului de serviciu medical de a-și asuma în scris, înainte de efectuarea actului medical al vaccinării, că va înregistra și raporta toate efectele adverse ale vaccinului administrat pe care le-a suferit și relatat persoana vaccinată, indiferent de momentul survenirii în timp a acestui efect față de momentul vaccinării. Și aceasta, în condiții de totală confidențialitate și fără teama de consecințe punitive precum cele de la art. 59 din acest proiect. Este omisă și obligația medicului vaccinator de a răspunde civil și penal, inclusiv pentru acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate pacientului în cazul survenirii unor efecte adverse, în cazul în care nu a informat corect și complet, astfel încât subiectul vaccinării să poată decide liber și neviciat. Și, întâi de toate, este omisă obligația răspunderii civile și penale a producătorilor de vaccinuri, a importatorilor, a distribuitorilor, a decidenților și a tuturor persoanelor și entităților implicate în activitatea de vaccinare a persoanelor.
– În definitiv, cine va răspunde pentru eventualele reacții adverse?
– Practic, nimeni! Legea este astfel concepută, încât procesul de obținere a eventualelor despăgubiri pentru vătămarea postvaccinală să fie foarte mult îngreunat, printr-o birocratizare excesivă. De altfel, prezentul proiect de lege nu conține nici o prevedere imperativă prin care autoritățile competente desemnate spre a duce la îndeplinire vaccinarea populației să fie obligate, anterior vaccinării, să efectueze pe cheltuiala exclusivă a statului procedurile și investigațiile de specialitate pentru testarea imunității fiecărui subiect în parte ce urmează a fi vaccinat. Și aceasta, în condițiile în care statul impune obligarea populației la vaccinare în masă. Actul medical al vaccinării ar trebui să fie făcut exclusiv în funcție de rezultatele testelor imunologice.
În acest proiect de lege nu se ține cont de faptul ca fiecare ființă umană este unică, are propriile particularități biologice, patologice, psihologice, emoțional-afective etc.
Infractori închipuiți
– Se vorbește despre o nouă dictatură care ni se impune de data aceasta prin instrumentele sistemului medical. După cum bine știm din istoria atâtor dictaturi prin care a trecut omenirea, totdeauna a existat un „dușman”, un „țap ispășitor” în numele anihilării căruia s-au săvârșit toate abuzurile. De data aceasta cine e „dușmanul poporului”?
– Cine altul decât medicii cu conștiință profesională, în primul rând! De altfel, prin acest proiect de lege se înființează un soi de „jandarm sanitar”, anume Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (GTCAV) ce urmează să limiteze decizia profesională a medicului vaccinator, încălcându-i-se astfel principiul independenței profesionale, principiu care îi permite să recomande doar acele tratamente medicale ce slujesc cel mai bine interesului și stării de sănătate a pacientului. În aceste condiții, practic, medicii nu-și mai pot exprima liber părerea despre vaccinuri.
Recomandarea medicului care consultă pacientul și care deține toate informațiile cu privire la acesta, având competența exclusivă de a certifica contraindicația la vaccinare, este anulată și înlocuită cu certificarea acordată de Comisia Județeană de Vaccinare de pe raza teritorială a domiciliului pacientului (art. 22 din proiectul de lege). Astfel, este încălcat art. 6 al Codului de Etică și Deontologie medicală, ce afirmă: „Medicul este dator să stăruie și să își apere independența profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de către rațiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ”. Prin această lege, personalul medico-sanitar este indirect descurajat să recunoască și să raporteze eventualele reacții adverse postvaccinale, fiind amenințat că trebuie să se supună obligativității vaccinării.
O altă categorie de „infractori” vor fi părinții care optează să nu își vaccineze copilul (art. 73 din proiectul de lege), și aceasta în condițiile în care vaccinarea însăși prezintă riscuri de îmbolnăvire sau deces, aspecte menționate în chiar prezentul proiect de lege, dar și în prospectele vaccinurilor. Părinții vor fi acuzați de neglijență medicală dacă nu doresc să își vaccineze copilul (art. 66, pct. e), fără a se ține cont că aceștia sunt factorul de decizie în privința acceptării sau repingerii vaccinării copilului, la recomandarea medicului care îl consultă. În opinia mea, acest proiect de lege este încă un atac la autoritatea părintească și la interesul superior al copilului, prin amenzile excesive care se vor impune, invers proporționale cu fapta părinților care refuză vaccinarea copiilor. Aceste sancțiuni vor priva întreaga familie ‒ și implicit pe copii ‒ de mijloacele elementare de existență (art. 71 din proiectul de lege). Copiii nevaccinați vor fi raportați, iar accesul lor la sistemul de învățământ va fi condiționat de situația vaccinală, creându-se astfel premisele discriminării acestora în colectivități (art. 62-66 din proiectul de lege).
Profit cu orice preț
– Care este miza tuturor acestor abuzuri juridice și deontologice?
– Cu siguranță, există multe mize, dar cel mai obiectiv este să identificăm miza economică. Pur și simplu, statul român favorizează interesul comercial și economic al companiilor producătoare și distribuitoare de vaccinuri, cărora li se permite neîngrădit să desfășoare campanii de promovare a vânzării de vaccinuri. Astfel, pentru a avea succes de piață, companiile producătoare de vaccinuri vor apela la furnizorii de servicii media și audiovizual, care prin lege vor avea obligația să promoveze gratuit campaniile de vaccinare ale Ministerului Sănătății, aflat în parteneriat cu companiile respective.
Vor fi însă campanii de promovare care nu vor menționa clar și expres după ce criterii se face selecția și transmiterea informațiilor. De altfel, legea nici nu obligă companiile producătoare să transmită informații corecte și complete cu privire la produsul vândut, respectiv de a fi informată populația, în egală măsură, asupra avantajelor și dezavantajelor vaccinurilor. Acesta este motivul pentru care se fac toate omisiunile mai sus-pomenite. Așa-zisa informare a populației asupra vaccinurilor va cuprinde exclusiv efectele benefice ale produsului vândut, omițându-se contraindicațiile și efectele adverse ce cauzează prejudicii, fapt ce constituie un factor garantat de viciu de consimțământ al consumatorului de vaccin (art. 11 din proiectul de lege).
– Ce este vital pentru noi să înțelegem în acest moment?
– Faptul că orice cetățean are dreptul, nu obligația, de a accesa serviciile puse la dispoziție de către stat, în vreme ce statul este cel care are obligația de a le oferi cetățenilor asistență medicală în schimbul contribuțiilor plătite de aceștia la buget. Prin această lege se încalcă dreptul și libertatea persoanei de a dispune de ea însăși, în cazul adulților, iar în cazul copiilor, se încalcă dreptul părintelui de a proteja interesul superior al copilului.
– În epoca în care trăim, o epocă a subculturii, și știința a devenit un soi de subștiință, și prin aceasta un instrument de manipulare. Iar medicina a devenit și ea un adevărat idol pentru omul de azi, preocupat obsesiv de wellness și prelungirea vieții cu orice preț.
– Să nu uităm însă că orice idol își devorează adoratorii.
Interviu realizat de Ana Gheorghiu, Redactor Familia ortodoxa