Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului, a vorbit cu jurnaliștii EVZ despre semnificația zilei de 6 decembrie. IPS Ioan a explicat de ce nu este de acord cu mitul de „Moș Nicolae”.

EVZ: Cine este de fapt Sfântul Nicole?

IPS Ioan: Sfântul Nicolae a fost un personaj important în istoria creștinismului. Cunoaștem că s-a născut în anul 270 la Patara din provincia Licia, iar tătăl Sfântului era Teofan și mama sa, Nona. Am făcut această precizare pentru a-l înscrie în locul său de cinste care i se cuvinte în istorie și să nu-l exilăm undeva în lumea legendelor. El este Sfântul Nicolae, Arhiepiscop al Mira Lichiei, și nu un Moș Nicolae, ceea ce este foarte important de precizat de la bun început. De asemenea, mai știm foarte bine din vechile cronici, că Sfântul Nicolae a fost persecutat, ca și mulți creștini, la începutul secolului IV, fiind închis în timpul împăratului Liciniu. Sfântul Nicolae a fost eliberat după Edictul de la Milano al Sfântului Constantin cel Mare din anul 313. Împăratul îl eliberează din închisoare, iar cu acesta se va întâlni Sfântul Nicolae în anul 325 la Niceea, la Sinodul I Ecumenic. Acel Sinod a fost realizat la inițiativa împăratului Constantin cel Mare care, aflând că în Biserică există neînțelegeri, începuse erezia lui Arie, și pentru a avea liniște și în Biserică, și în Imperiu, convoacă acel Sinod Ecumenic.

EVZ: Cu ce a contribuit Sfântul Nicolae la primul Sinod Ecumenic?

IPS Ioan: La primul Sinod Ecumenic au participat 318 părinți, care au dezbătut problemele legate de învățătura lui Arie. Așa se face că, cu această ocazie, au apărut primele șapte articole din Simbolul Credinței – Crezul. Este imperiios de menționat că la aceste articole din Crez, a fost co-autor și Sfântul Nicolae. Iată, din punct de vedere teologic, ce învățătură deosebită avea Sfântul. Iar acestă învățătură nu a dobândit-o când creștinismul era liber, ci în perioada când era ilicită. De aceea, ar trebui să reamintim că trebuie să ne aducem aminte cu multă evlavie de acest Sfânt al Bisericii, ori de câte ori rostesc Crezul. Iată, ce dimensiune are acest Sfânt Ierarh.

EVZ: De ce este sărbătorit Sfântul Nicolae pe 6 decembrie?

IPS Ioan: Sfântul Nicolae a trecut la Domnul în anul 340, în ziua de 6 decembrie. Din acest motiv Sfântul este sărbătorit la această dată. Nu este o alegere oarecare. De aceea îl sărbătorim la această dată. Moaștele Sfântului, pentru a fi protejate de profanarea musulmanilor, au fost duse în anul 1087 la Bari, în Italia. Se păstrează până astăzi și Sfintele Moaște.

EVZ: Cum vedeți că este tratată semnificația Sfântului Nicolae astăzi?

IPS Ioan: Sfântul Nicolae rămâne un model, atât pentru noi ca ierarhi, cât și pentru preoți și pentru orice creștin. Tot ce a făcut Sfântul Nicolae în viață, se înscrie în cuvântul Evangheliei și a moralei creștine. Pentru mine, vă mărturisesc sincer, este un model de om blând, un om apropiat de cei în nevoi, un om care a ținut la adevărata credință. Toate faptele și tot ce a făcut Sfântul Nicolae, aș vrea și eu să le ating la maxim. Adică, să fiu bun ca și Sfântul Nicolae, râvnitor, rugător, aplecat asupra orfanilor, săracilor, văduvelor și a celor ce sunt în nevoi. Zic eu, spre așa ceva ar fi bine ca fiecare dintre noi să fim aplecați asupra acestor împliniri asupra Evangheliei lui Hristos, pe care a trăit-o Sfântul Ierarh Nicolae. În societatea de astăzi, tot mereu se spune că nu avem modele. Nu trebuie să mergem undeva foarte-foarte departe, ci este suficient pentru cei care caută modele astăzi. Dacă intră aproape în toate bisericile noastre, în iconostasul mare al bisericii, se află icoana Sfântului Nicolae. Câtă evlavie au avut înaintașii noștrii, că în Registrul Icoanelor Împărătești, este Mântuitorul Hristos în dreapta, Maica Domnului cu Pruncul în stânga și mereu, în dreapta Maicii Domnului, cealaltă icoană reprezentativă, este icoana Maicii Domnului. Iată că, părinții bisericii l-au așezat la loc de cinste, ca model de trăire, de viață și de activitate. În viața Sfântului, se vorbește de un părinte care avea trei copile și nu avea cu ce să le înzestreze și... a fost aplecat să le dea la fapte nu de cinste. Iar Sfântul Nicolae auzind, pe furiș, a aruncat o sumă de bani în curtea bietului om, pentru a-i salva fiica și fiicele. Iată că astăzi, se vorbește tot mai mult de traficul de ființe umane. Se vorbește de atâtea tinere românce, smulse din brațele mamelor lor, smulse din brațele României, smulse și duse departe-departe, în una din cele mai crunte imagini ale sclaviei secolului XXI. Auzim de atâtea ori de copii, smulși din brațele mamelor lor și traficați, duși departe-departe de țară și abuzați. Oare Sfântul Nicolae ce ar face în societatea noastră de azi? S-ar apleca asupra părinților care nu au cu ce să-și întrețină familia. Uitați, sărăcia, până unde îl împinge pe om...în sclavie. De aceea Sfântul Nicolae rămâne un model și pentru mine și îmi spune: Astăzi, în zi de cinstire a sa, să mă aplec și eu mai mult asupra sărmanilor, asupra celor ce sunt în nevoie, adică a fi în final iubitor de semeni și iubitor de țară. Căci o țară nu este o hartă agățată de un cui în perete, România nu este doar un spațiu geografic. Țara noastră este și un spațiu în care se îmbină partea de substrat al materiei Geografia, cu ființa umană și scânteia dumnezeiască pe care a așezat-o Dumnezeu în fiecare dintre noi.

EVZ: De ce pe 6 decembrie, când este prăznuit Sfântul Nicolae, se citește din Evanghelie din Fericiri?

IPS Ioan: Sfinții părinți ai bisercii noastre care au rânduit pentru fiecare zi din an să se citească câte o pericopă evanghelică, câte un fragment din Evanghelii, adaptat la momentul și la sărbătoarea praznicului din ziua aceea. Este foarte interesant că Sfinții Părinții nu au rânduit să se citească un text de exemplu unde este vorba de milostenie sau o minune realizată de Mântuitorul Hristos ci, pe 6 decembrie, se citesc Fericirile. Aș putea să spun că Fericirile sunt scara pe care Sfântul Nicolae s-a suit la cer. O scară, prin care fericirea este o treaptă în urcușul spre Cer. Spune Mântuitorul „Fericiți cei milostivi”, ei bine, Sfântul Nicolae a fost milostiv, deci a urcat peste treapta acesta. „Fericiți făcătorii de pace”, Sfântul Nicolae a fost făcător de pace. Dacă am lua fiecare fericire, am găsi-o lucrată și întrupată în duhul Sfântului Nicolae. De aceea eu îl numesc Sfântul Fericirilor. După ce i-au murit părinții, Sfântul Nicolae a împărțit toată averea sa și a devenit om sărac din punct de vedere material, dar s-a îmbogățit duhovnicește foarte mult.

EVZ: Ați spus mai devreme că în momentul în care devenim săraci material, ne îmbogățim foarte mult spiritual. Lumea, mai ales în această perioadă, este într-o goană după cadouri.

IPS Ioan: Iată, trăim vremurile consumismului. În copilăria mea, tatăl meu avea dreptul la o cartelă de pâine. Ni se dădea trei sferturi de pâine neagră. Atunci, nimeni nu venea să ne adreseze să cumpărăm pâine și alte cadouri. Atât aveam. Astăzi, se pare că îndemnul este de a consuma și atât. Printr-un singur telefon îți vin acasă haine, mâncare gătită... Iată că, și din nefericire, și sărbătoarea Sfântului Nicolae, dar și cea a Nașterii Mântuitorului Hristos, au devenit niște sărbători exponențiale ale consumului. Acum, în perioada aceasta, se consumă cel mai mult. Bine este ca în aceste zile, părinții să le cumpere copiilor o hăinuță, un caiet...și să nu-i spună că îi cumpără de Sfântul Nicolae, ci să îi spună așa: Uite, dragul mamei, așa făcea Sfântul Nicolae, nu numai pe 6 decembrie ci toată viața lui. Și le împărțea tuturor celor aflați în nevoi. Să le transmitem copiilor acest duh de într-ajutorare de a face daruri celor ce sunt în nevoi. Ce frumos ar fi dacă un părinte l-ar întreba pe copilul său dacă are în clasă un coleg mai sărac, sau dacă are vreun coleg cu mai mulți frați, sau dacă are vreun coleg care are părinții bolnavi. Iar părinții să cumpere niște daruri pe care copilul să i le dea colegului său. Așa am putea și noi să ne învățăm copiii să fie deschiși la inimă, săritori și alături de cei care sunt în nevoie și greutăți. Și am lua ceva din exemplul Sfântului Nicolae. De asemenea, apar mereu aceste imagini „Moș Nicolae”, „Moș Nicolae”... Sfântul Ierah Nicolae nu este un moș care vine de undeva cu o traistă în spate, ci este personajul acela sfânt, istoric și nu a fost un moș. Creștinisismul nu este o religie a moșilor: Moș Nicolae, Moș Crăciun. Creștinismul este grăirea Evangheliei lui Hristos, întruparea și rodirea Evangheliei lui Hristos în om. De aceea, să lăsăm deoparte aceste expresii: Moș Nicolae, Moș Crăciun. Avem un sfânt deosebit al bisericii noastre, iar peste câteva zile nu vine Moș Crăciun, ci sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos, care este departe de orice mit și legendă.

EVZ: Un cuvânt de încheiere?

IPS Ioan: În încheiere aș vrea să vă spun o mică întâmplare adevărată. Un copil a fost întrebat cum îl vede pe Dumnezeu, cât de bun este Dumnezeu. Iar copil a răspuns că „Dumnezeu este așa de bun ca Sfântul Nicolae”. Iată deci, ce asociere în mintea unui copil, i l-au prezentant pe Sfântul Nicolae.