Nicolae Dobrin, legenda fotbalului românesc, nu bea tărie, ci doar bere și șpriț, vin amestecat cu sifon. Fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, și-a amintit câteva momente din trecutul marelui jucător al lui FC Argeș, supranumit și prințul din Trivale”. În acest context, el a dezvăluit că aproape toți marii fotbaliști români au fost consumatori de alcool, dar acest lucru nu i-a împiedicat să joace la un nivel înalt.

Dumitru Dragomir a povestit despre relația lui Nicolae Dobrin cu alcoolul, precizând că acesta nu a băut decât bere sau șpriț, iar nu tărie și țuică. „Gâscanul” sau „Prințul din Trivale”, cum era alintat marele jucător de fotbal al lui FC Argeș, de către suporteri, a avut încă din tinerețe o afinitate pentru paharul cu băutură.

Chiar el mărturisea, într-o carte biografică, „Fotbalul e viața mea”, scrisă de Marius Popescu, despre aceste probleme. În carte, apărută înainte de 1989, Dobrin povestea că a fost atras spre șpriț chiar de cei care îl apreciau cel mai mult, suporterii. Aceștia îl invitau, de fiecare dată, după la finalul meciurilor, să închine cu ei. Iar motivele se iveau de fiecare dată, fie că era vorba despre o victories au despre o înfrângere. De aici și „Ochii lui Dobrin”, așa cum era numită celebra țuică de Pitești, pe a cărei etichetă apăreau două prune.

După zeci de ani, Dumitru Dragomir își amintește că, în ciuda asocierii cu țuica, Dobrin nu era amator de tărie. Prefera vinul amestecat cu sifon ori berea. La fel, spune el, consumau alcool și alți mari jucători, precum Cornel Dinu sau Florea Dumitrache.

„Bea, domne, dar nu bea ce spun ăștia, țuică și astea. Nici nu se atingea. Toți care au băut, au jucat până la adânci bătrâneți și au jucat bine. Bă, frate, Dinu a băut? Ce fotbalist! Dumitrache, a băut a și jucat. Câte exemple pot să-ți dau… Cine e fotbalist și bea, și joacă. Nu bea țuică, tărie. Bea șpriț și câte o bere. Am fost o dată la Vâlcea, la Călimănești și a stat o zi, s-a matolit atunci, Dumnezeu să-l odihnească, de mă înjura până mă spurca. Dar era simpatic rău… Bă, ce fotbalist! Geniu! Era o plăcere!”, a povestit Dumitru Dragomir despre marele fotbalist.

Povești haioase cu Dobrin

Mitică Dragomir și-a amintit un episod care i-a avut protagoniști pe Nicolae Dobrin și pe un prieten de-al acestuia, din copilărie, Gheorghe – Gheorghe. Cei doi s-au întâlnit pe teren, ca adversari, într-un meci dintre FC Argeș și Chimia Râmnicu Vâlcea.

„Eu aveam un fotbalist la mine Gheorghe-Gheorghe, la Vâlcea. Un brunețel să nu zic altfel, foc de deștept. Am jucat cu el în echipă. El era fotbalist mai bun decât mine, prieten cu Gicu Dobrin. Ce mi-au auzit urechile între ei doi înjurându-se în teren. Tot se ducea să-l lovească peste picioare Gheorghe-Gheorghe pe Dobrin. Până i-a dat-o printre picioare Dobrin, să vezi ce-l înjura ăsta. Îl înjura de mamă, nu am să uit niciodată. Ei copilăriseră împreună. Gheorghe-Gheorghe era o enciclopedie de bancuri, o plăcere de a sta de vorbă cu el”, a mai spus Dumitru Dragomir, la „Profețiile lui Mitică”.

De altfel, și-a amintit Dumitru Dragomir și Nicolae Dobrin era un personaj foarte haios. Chiar dacă era la fel de școlit precum Mircea Lucescu sau Cornel Dinu, Gâscanul știa să ducă o conversație și să se facă plăcut de interlocutori.

„Nu-i mai trebuia nimic lui Dobrin. Numai la mișto vorbea! Nu era, de exemplu, intelectual cum e Cornel Dinu sau Mircea Lucescu. Dar era poate mai plăcut în dialog decât ăștia foarte deștepți. Și Dinu ce spurcat era, punea niște tălpi de te arunca în tribună. Erau fotbaliști”, a încheiat Dumitru Dragomir amintirile despre Prințul din Trivale, conform Fanatik.ro.

De unde porecla Gîscanul

Dacă porecla Prințul din Trivale i-a fost dată de jurnaliști, datorită eleganței cu care își dribla adversarii, în schimb, suporterilor, Nicolae Dobrin le datorează supranumele Gâscanul.  Mersul său legănat a atras atenția celor care l-au iubit, ca fotbalist, și i-a adus renumele. În urmă cu câțiva ani, Constantin David „Flencea”, fost coleg cu Nicolae Dobrin la Dinamo Pitești, povestea la GSP Live despre talentul lui Nicolae Dobrin.

„A fost un jucător foarte tehnic, întotdeauna era util. De ce? Când echipa avea nevoie să se odihnească, toată lumea îi dădea mingea lui «Pară». Ca să se odihnească apărarea sau atacul, îi dădeai lui mingea. Adversarii puteau să-l deposedeze doar prin fault. «Pară» era una dintre poreclele «Gâscanului», fiindcă avea capul sub formă de pară. Noi, cei care eram mai intimi cu el, îi spuneam «Pară». Toți ceilalți îi spuneau «Gâscanul», mergea ca o gâscă. Din punct de vedere al talentului, jos pălăria!”, a spus Constantin David.